Dictionar

spirala

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. spiralare)

1. (despre avioane, păsări) a zbura, a coborî în spirală.
 

spirală

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. spirale)

1. curbă plană care se învârtește în jurul unui punct central, depărtându-se din ce în ce mai mult.
 

spiralat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. spiralé)

1. în formă de spirală; spiroidal.
 

spiralat; spiraliform

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT spiralis; spiraliformis
2. FR spiralé; convoluté
3. EN spiral; coil-like; spiral-like
4. DE spiralig; spiralförmig; schraubig
5. RU спирaльный; винтообрaзный
6. HU csavaros, csavarodott; spirális, csigavonalas forma
 

aciclic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acyclique)

1. care nu are caracter ciclic; care nu are ciclu; care apare la intervale neregulate; aperiodic.
2. (despre flori) cu elemente dispuse în spirală; spiralat.
3. (botanică) care nu este așezat în formă de verticil; neverticilat.
4. (despre substanțe organice) care nu conține nici un ciclu de atomi în molecula sa.
5. (antonim) ciclic.
 

amonit 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ammonite)

1. cefalopod fosil cu cochilia în spirală, compartimentată.
 

antestator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antestator)

1. parte componentă a unei turbine hidraulice pentru consolidarea și rigidizarea muchiilor fantei de admisiune spre stator a camerei în spirală.
 

cerithium

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. cerithium)

1. moluscă gasteropodă din mările calde cu cochilia mică, alungită, în spirală, cu striații.
 

circinat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. circinatus, fr. circiné)

1. (bot.; despre organe) răsucit în spirală.
2. (despre leziuni ale pielii) grupat astfel încât desenează fragmente în cerc.
 

circumvoluție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. circonvolution)

1. fiecare dintre cutele alungite și sinuoase de pe suprafața creierului; girus.
2. răsucire în spirală, rotire, învârtire.