Dictionar

cabală

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cabale, germ. Kabale)

1. doctrină teozofică iudaică, care, recurgând la o interpretare mistică a Vechiului Testament, și la practici oculte, pretindea a comunica cu spiritele.
2. (fig.) uneltire, intrigă; conspirație.
 

incendiar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. incendiaire, lat. incendiarius)

1. care provoacă (sau poate provoca) incendii; care se poate aprinde.
2. (fig.) care agită spiritele.
3. (fig.) împurpurat.
 

intoxica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. /s’/intoxiquer, lat. intoxicare)

1. tr., refl. a(-și) introduce în organism substanțe toxice, a (se) otrăvi.
2. (fig.) a (se) plictisi foarte tare.
3. tr. a influența în mod insidios spiritele pentru a le face sensibile la propagandă, a demoraliza.
4. a deruta prin difuzarea de știri false.
 

keri

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Keren)

1. pl. spiritele morților la greci.
 

keri

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Keren)

1. pl. (mit. gr.) spiritele morților.
 

Lemurii

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lémuries)

1. sărbători religioase private, care aveau loc la romani în luna mai, cu care prilej se alungau spiritele morților prin zgomote nocturne.