Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. spiritualiste)
1. I. referitor la spiritualism, propriu spiritualismului.
2. (rar) care aparține spiritului; care aparține psihicului; spiritual.
3. II. adept al spiritualismului (doctrină conform căreia spiritul este o realitate independentă și superioară).
4. adept al spiritismului; spiritist.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. matérialiste, germ. Materialist)
1. I. referitor la materialism, propriu materialismului.
2. care urmărește să obțină numai avantaje materiale.
3. II. adept al materialismului (concepție filozofică potrivit căreia lumea este alcătuită în întregime din materie).
4. cel care este preocupat numai de probleme practice.
5. (depr.) persoană care urmărește în activitatea sa să obțină numai foloase materiale.
6. (antonime) idealist, imaterialist, spiritualist.