Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alambic)
1. aparat de distilare, pentru fabricarea spirtului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alcool)
1. s. m. compus derivat din hidrocarburi prin substituirea cu un carbon saturat.
2. s. n. lichid obţinut prin fermentarea şi distilarea vinului, a cerealelor etc.; alcool etilic, etanol; spirt.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. dénaturé)
1. care are natura, caracterele iniţiale distinctive schimbate.
2. spirt ~ = alcool impropriu pentru consum.
3. (fig.; despre părinţi, copii) lipsit de afecţiune şi umanitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Malz)
1. produs din boabe de orz încolţite, uscate şi măcinate, folosit la fabricarea berii şi a spirtului sau, prăjit, la prepararea unui surogat de cafea.
Parte de vorbire: I. s.f. (reg.), II. s.f. (Banat)
Origine: (I. ucr. винниця; II. scr. vijalica)
1. I. instalație rudimentară (la țară) pentru fabricarea rachiului, țuicii, spirtului; alambic, distilator de alcool; (reg.) povarnă.
2. II. curent (puternic) de aer, de vânt.
Parte de vorbire: s.f. (regional)
Origine: (necunoscută)
1. țuică din prima distilare, șpirt; horincă puturoasă, țuslă.