Dictionar

spiră

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. spire, lat. spira)

1. arc al unei elice între două puncte succesive de intersecție a acesteia cu aceeași generatoare a cilindrului elicei.
2. fiecare dintre rotirile pe care le prezintă o curbă, un obiect dispuse în spirală sau în elice.
3. buclă aproape închisă dintr-o înfășurare electrică.
 

-SPIRĂ

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. speira „buclă, spirală”)

1. „buclă, spirală, răsucire”.
 

acrospiră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acrospire)

1. tulpiniță răsucită de la vârful seminței, în germinație.
 

amper-spiră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (amper + spiră)

1. unitate de măsură a tensiunii magnetice, egală cu tensiunea magnetică în lungul unei linii închise, produsă de o spiră prin care trece un curent electric cu intensitatea de un amper.
 

aspira

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. aspirer, lat. adspirare)

1. tr. a trage aer în plămâni; a inspira.
2. (despre o pompă) a absorbi (un fluid, praful etc.)3. a pronunța un sunet, întovărășindu-l de un sunet laringal.
3. intr. (fig.) a năzui, a tinde (spre).
 

conspira

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. conspirer, lat. conspirare)

1. a organiza o conspirație, a complota.
2. (fig.) a tinde, a concura spre un scop unic.
 

deconspira

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (de1- + conspira)

1. tr. a descoperi, a demasca o conspirație; a dezvălui un secret.
2. refl. a se trăda.
 

abject, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abject, lat. abiectus)

1. care comite fapte reprobabile; ticălos.
2. care inspiră dezgust, repulsie, prin josnicia, degradarea sa morală; demn de cel mai mare dispreț; abominabil.
3. (antonime) respectabil, stimabil.
 

abjecție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abjection, cf. lat. abjectio)

1. caracterul a ceea ce este josnic, demn de disprețuit.
2. stare de înjosire care atrage disprețul tuturor.
3. acțiune degradantă care inspiră dispreț.
4. faptă abjectă; josnicie, mârșăvie, ticăloșie.
5. (var. înv.) abjecțiune.
6. (antonime) demnitate, măreție, noblețe.
 

abranhial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. abranchial)

1. (despre respirație) care nu se face prin branhii.
 

absorbție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. absorption, lat. absorptio)

1. încorporare a unei substanțe oarecare de către un corp lichid sau solid, de către celule, țesuturi sau organe.
2. mișcare a intensității unei radiații care trece printr-un corp, din cauza pierderii de energie.
3. încrucișare a unei rase perfecționate cu una neameliorată.
4. (ec.) fuziune de întreprinderi sau de societăți în beneficiul uneia dintre ele.
5. (jur.) drept al unei instanțe superioare de a lua din competența instanțelor inferioare o cauză în curs de judecare.
6. absorbire.
7. extragere, aspirare.
 

aciclic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acyclique)

1. care nu are caracter ciclic; care nu are ciclu; care apare la intervale neregulate; aperiodic.
2. (despre flori) cu elemente dispuse în spirală; spiralat.
3. (botanică) care nu este așezat în formă de verticil; neverticilat.
4. (despre substanțe organice) care nu conține nici un ciclu de atomi în molecula sa.
5. (antonim) ciclic.
 

adiaforeză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adiaphorèse; cf. grec. a „fără”, diaphoresis „secreție”)

1. scăderea sau absența transpirației; anhidroză.