spital

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Spital)

1. instituție medicală în care sunt internați și tratați bolnavii.

spitalicesc, -ească

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (spital + -icesc)

1. care aparține spitalului, privitor la spital.

spitaliza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (după fr. hospitaliser)

1. a instala pe cineva în spital pentru tratament; a interna.
2. a îngriji, în anumite cazuri, un bolnav la domiciliu.

spitalizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (spitaliza)

1. acțiunea de a spitaliza și rezultatul ei.
2. faptul de a fi internat și îngrijit într-un spital; timp cât cineva este internat și îngrijit într-un spital.
3. (sintagmă) ~ la domiciliu = formă de asistență medicală prin care îngrijirile sunt efectuate la domiciliul persoanei bolnave.

spitalizat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (spitaliza)

1. (despre oameni) care este instalat și îngrijit în spital; internat.

ambulatoriu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ambulatoire, lat. ambulatorius)

1. adj. care umblă, merge; fără loc stabil.
2. (zool.; despre organe) care servește la mers.
3. (despre tratamente) care nu necesită spitalizare.
4. s. n. dispensar.

bancă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. banca, fr. banque)

1. instituție financiară care efectuează operații de plată și de credit.
2. ~ de emisiune = instituție care are dreptul să emită bancnote; bilet de ~ = bancnotă.
3. ~ de date (sau de informații) = instituție specializată în stocarea și furnizarea de informații prelucrate cu ordinatorul; ~ de organe = serviciu într-un spital care conservă organe anatomice în vederea utilizării lor pentru transplant.

biotehnician

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (bio- + tehnician, cf. fr. biotechnicien)

1. specialist în biotehnică.
2. persoană responsabilă de operarea și întreținerea echipamentelor sanitare utilizate în spitale și clinici.

bloc 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bloc, blocus)

1. bucată, masă mare dintr-o materie solidă și grea; corp, obiect dintr-o bucată.
2. masiv de beton pentru ancorarea armăturii la elemente grele de beton precomprimat; material de construcție din piatră naturală, beton, ceramică.
3. ~ continental = sector al scoarței terestre de mari dimensiuni, înconjurat de depresiuni oceanice sau marine de mare adâncime.
4. (poligr.) caracter de literă înrudit cu caracterul grotesc.
5. grămadă de obiecte, lucruri etc. care formează o masă unică.
6. în ~ = împreună, laolaltă; ~ alimentar = serviciu într-un spital care asigură pregătirea și servirea hranei bolnavilor; ~ operator = parte a unui serviciu de chirurgie rezervat operațiilor.
7. mapă de foi de hârtie egale prinse împreună, servind pentru a face însemnări, desene etc.
8. ansamblu de mărci poștale detașate dintr-o coală.
9. piesă metalică turnată a unei mașini, care cuprinde cilindrii unui motor, camerele de răcire și conductele de distribuire.
10. mecanism care permite manevrarea macazului de cale ferată din cabina acarului sau din stație.
11. grup de voleibaliști care sar la fileu pentru a împiedica pe adversari să înscrie un punct dintr-o lovitură de atac.
12. (în S.U.A.) porțiune de stradă delimitată de două intersecții.
13. unitatea dintre (supra)structura unei societăți istoric determinate și relațiile dialectice dintre ele.
14. alianță, înțelegere (între state, partide etc.).
15. (med.) obturare a unei căi vasculare sau întrerupere a circulației printr-un vas.
16. întrerupere a unei conductibilități neuromusculare.
17. (inform.) ansamblu de circuite ale unui ordinator îndeplinind aceeași funcție.

catamneză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. catamnése)

1. studiul evoluției unei boli după datele obținute de la bolnav, după ieșirea din spital.

contravizită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. contre-visite)

1. a doua vizită medicală făcută pentru a verifica rezultatele, diagnosticele unei vizite anterioare; supravizită.
2. a doua vizită pe care medicul o face bolnavilor dintr-un spital în timpul după-amiezii.
3. (înv.) vizită de răspuns la o altă vizită.