Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. spongiaires)
1. pl. încrengătură de animale nevertebrate inferioare: buretele; porifere.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., fr. atrium)
1. curte interioară, înconjurată de portice acoperite, a caselor romane.
2. spaţiu deschis, înconjurat uneori de coloane, la intrarea într-o bazilică.
4. spaţiu gastric la spongieri, care comunică cu exteriorul prin oscul.
5. culoar care înconjură un con vulcanic secundar, îmbucat în craterul unui vulcan mai vechi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coelome)
1. cavitate în interiorul corpului animalelor cu mezoderm (spongieri, celenterate), în care se găsesc organele.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gemmule, lat. gemmula)
1. parte componentă a embrionului la plante, dintr-un buchet de frunzișoare învelite într-o teacă protectoare.
2. masă sferică, de celule nediferențiate, prin care spongierii se înmulțesc asexuat.
3. muguraș reproducător imaginat de Darwin pentru a explica ereditatea.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. oscule)
1. por mare pe suprafaţa spongierilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., fr. ostium)
2. orificiu care face să comunice între ele cele două auricule ale inimii.
3. deschidere asemănătoare gurii, la spongieri.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Poriferen)
1. spongieri.