Dictionar

spontan, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. spontané, lat. spontaneus)

1. adj. care acționează pe moment, cu promptitudine.
2. (fiziol.; despre mișcări) care se execută de la sine, fără vreo cauză exterioară aparentă.
3. (despre plante) care crește liber în natură.
4. s. n. (fil.) categorie a materialismului istoric care exprimă activitatea determinată direct de necesitatea istorică, obiectivă.
 

spontaneism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. spontanéisme)

1. atitudine socială și/sau politică spontană; caracter spontan; spontaneitate.
2. concepție și practică ce neagă necesitatea și rolul organizării în lupta politică împotriva puterii dominante, absolutizând forța și eficiența acțiunii spontane.
 

spontaneist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. spontanéiste)

1. I. referitor la spontaneism, propriu spontaneismului.
2. II. adept al spontaneismului (teorie politică conform căreia mișcarea revoluționară se dezvoltă spontan, fără a fi nevoie să treacă prin organizații politice, administrative, industriale și sindicale).
 

spontaneitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. spontanéité)

1. însușirea de a fi spontan; spontaneism.
2. vioiciune, promptitudine.
 

abiogeneză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abiogenèse)

1. (biologie) teorie care admite generația spontanee, adică apariția vieții din materie anorganică neînsuflețită; arhebioză.
2. (antonim) biogeneză.
 

acomodare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (acomoda)

1. acțiunea de a se acomoda; acomodație.
2. ~ vizuală = modificare spontană a curburii cristalinului.
3. (biol.) adaptare individuală care nu afectează decât fenotipul.
4. (lingv.) asimilație parțială între două sunete în contact direct.
 

andropauză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. andropause)

1. (med.) fenomen biologic, analog menopauzei la femei, care poate afecta bărbații în vârstă, caracterizată prin reducerea nivelului de testosteron, scăderea dorinței sexuale, mai puține erecții spontane, disfuncții erectile et cetera; climacteriu masculin.
 

apifobie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. apiphobia)

1. teamă patologică de albine, care poate apărea spontan sau în urma unei confruntări traumatizante cu obiectul fobiei (mușcătura de insectă); melisofobie.
 

arhebioză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. archébiose)

1. originea vieții pe Pământ.
2. începutul vieții prin generație spontană; arhigonie.
 

AUT-, AUTO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. aut/o/-, cf. gr. autos „el însuși”)

1. „însuși, singur, de la sine, spontan, automat, prin mijloace proprii, automobil, mașină”.