plante spontane

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT plantae spontaneae
2. FR plantes spontanées
3. EN spontaneous plants
4. DE wildwachsende pflanzen
5. RU дикорaстущие рaстения
6. HU vadontermő növények

spontaneism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. spontanéisme)

1. atitudine socială și/sau politică spontană; caracter spontan; spontaneitate.
2. concepție și practică ce neagă necesitatea și rolul organizării în lupta politică împotriva puterii dominante, absolutizând forța și eficiența acțiunii spontane.

spontaneist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. spontanéiste)

1. I. referitor la spontaneism, propriu spontaneismului.
2. II. adept al spontaneismului (teorie politică conform căreia mișcarea revoluționară se dezvoltă spontan, fără a fi nevoie să treacă prin organizații politice, administrative, industriale și sindicale).

spontaneitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. spontanéité)

1. însușirea de a fi spontan; spontaneism.
2. vioiciune, promptitudine.

abiogeneză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abiogenèse)

1. (biologie) teorie care admite generația spontanee, adică apariția vieții din materie anorganică neînsuflețită; arhebioză.
2. (antonim) biogeneză.

andropauză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. andropause)

1. (med.) fenomen biologic, analog menopauzei la femei, care poate afecta bărbații în vârstă, caracterizată prin reducerea nivelului de testosteron, scăderea dorinței sexuale, mai puține erecții spontane, disfuncții erectile et cetera; climacteriu masculin.

autogeneză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autogenèse)

1. capacitate a unui organism vegetal de a se reproduce prin polenul propriu.
2. teorie potrivit căreia din materia organică poate lua naștere, în mod spontan, un organism viu evoluat; generație spontanee.
3. concepție în biologie care rezolvă unilateral problema dezvoltării în natura vie, absolutizând acțiunea factorilor interni ereditari și negând cu totul acțiunea mediului.

dezinvoltură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. désinvolture)

1. atitudine, comportare firească, degajată; spontaneitate.
2. (peior.) îndrăzneală, lipsă de jenă.

feroelectricitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ferro- + électricité)

1. proprietate a unor substanțe dielectrice care se manifestă prin apariția polarizării spontane, provocată de schimbarea poziției ionilor în rețeaua cristalină.

generație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. génération, lat. generatio)

1. funcțiune prin care ființele vii se reproduc; reproducere.
2. (biol.) ~ spontanee = ipoteză potrivit căreia organismele vii ar lua naștere în mod spontan din materia anorganică.
3. totalitatea oamenilor care sunt de aceeași vârstă.
4. (biol.) grupare de indivizi având aceeași filiație.
5. perioadă de timp care desparte vârsta tatălui de aceea a fiului.
6. grup de familii tehnologice contemporane sau coerente corespunzând perioadelor în care tehnica se află relativ stabilizată.