OK
X
spontaneitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. spontanéité)
1.
însușirea
de
a
fi
spontan;
spontaneism.
2.
vioiciune,
promptitudine.
dezinvoltură
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. désinvolture)
1.
atitudine,
comportare
firească,
degajată;
spontaneitate.
2.
(peior.)
îndrăzneală,
lipsă
de
jenă.
genuin, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. genuinus)
1.
care
nu
a
suferit
alterări,
modificări,
manipulări;
natural,
veritabil,
pur.
2.
(fig.)
care
dezvăluie
sinceritate
și
spontaneitate.
pedocentrism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (ped/o/- + centrism)
1.
orientare
în
pedagogie
care
afirmă
că
centrul
activității
instructiv-educative
îl
constituie
copilul,
ținând
cont
de
spontaneitatea,
libertatea,
autonomia
și
expresivitatea
sa
creatoare.
romantism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. romantisme)
1.
mișcare
literară
și
artistică,
apărută
în
Europa
la
sfârșitul
sec.
XVIII
și
începutul
sec.
XIX,
ca
o
reacție
împotriva
clasicismului,
prin
suprimarea
regulilor
formale,
prin
introducerea
notelor
de
lirism,
de
sensibilitate
și
imaginație
și
prin
zugrăvirea
de
eroi
excepționali.
2.
ansamblu
de
aspecte
proprii
curentului
romantic;
înclinare
spre
lirism,
spre
visare,
spre
melancolie.
3.
perioadă
în
istoria
muzicii
prin
ruperea
echilibrului
formelor
clasice
în
favoarea
libertății
și
fanteziei,
prin
intensitatea
și
spontaneitatea
expresiei.
4.
(fil.)
denumire
dată
teoriilor
care
pun
accent
pe
intuiție
ca
metodă
de
cunoaștere,
pe
libertatea
și
spontaneitatea
de
gândire
și
de
faptă,
precum
și
pe
pasiuni
și
interese
în
morală,
ca
o
reacție
contra
filozofiei
clasice,
raționale.
spontaneism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. spontanéisme)
1.
atitudine
socială
și/sau
politică
spontană;
caracter
spontan;
spontaneitate.
2.
concepție
și
practică
ce
neagă
necesitatea
și
rolul
organizării
în
lupta
politică
împotriva
puterii
dominante,
absolutizând
forța
și
eficiența
acțiunii
spontane.
volubilitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. volubilité, lat. volubilitas)
1.
calitatea
de
a
fi
volubil.
2.
ușurință
de
a
vorbi
mult
și
fluent;
locvacitate.
3.
manifestare
umană
care
se
produce
în
chip
firesc,
fără
efort;
spontaneitate,
promptitudine.
4.
capacitate
a
feței
de
a-și
schimba
ușor
expresia,
exteriorizând
stări
sufletești;
expresivitate.
5.
(înv.)
facilitatea
de
a
se
mișca
rapid;
agilitate.
6.
(bot.)
proprietate
a
unor
plante
de
a
fi
volubile,
de
a-și
înfășura
tulpina
în
jurul
unui
suport;
volubilism.