Parte de vorbire: s.f.
Origine: (acomoda)
1. acţiunea de a se acomoda; acomodaţie.
2. ~ vizuală = modificare spontană a curburii cristalinului.
3. (biol.) adaptare individuală care nu afectează decât fenotipul.
4. (lingv.) asimilaţie parţială între două sunete în contact direct.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. archébiose)
2. începutul vieții prin generație spontană; arhigonie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. auto-amorçage)
1. amorsare spontană a unei maşini sau reacţii, fără intervenţia unui agent exterior.
Parte de vorbire: s.
Origine: (amer., fr. brainstorming)
1. tehnică de lucru în colectiv, în procesul predării, având ca scop stimularea prin participarea liberă şi spontană la discuţii a tuturor membrilor unui grup.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. colostrorhée)
1. secreţie exagerată şi spontană de colostru în timpul gravidităţii.
Parte de vorbire: s.f. (franțuzism învechit)
Origine: (fr. confiance)
1. credință spontană sau dobândită în valoarea morală, emoțională, profesională a altei persoane, pe care o credem incapabilă de înșelăciune, trădare sau incompetență; sentiment de siguranță vizavi de cineva sau de ceva; încredere în cineva.
2. (var.) confianță, conființă.