Dictionar

anemospore

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (gr. anemos „vânt” + gr. spora „sămânță”)

1. (bot.) plante ale căror semințe sunt răspândite cu ajutorul vântului.
 

peronospore

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. peronosporae)

1. familie de ciuperci inferioare din clasa sifonomicetelor, parazite pe plante.
 

biostimulator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. biostimulateur)

1. (substanță) care stimulează asimilația, regenerarea țesuturilor și sporește imunitatea organismului; biostimulent.
 

biostimulent, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.  
Etimologie: (fr. biostimulant)

1. I. se referă la un produs bazat pe materie vie (de exemplu alge) care accelerează procesul de creștere a plantelor și a animalelor; biostimulator.
2. II. produs bazat pe materie vie (de exemplu alge) care stimulează asimilația, regenerarea țesuturilor și sporește imunitatea organismului; biostimulator.
 

dinamogen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dynamogène)

1. care generează energie.
2. (despre stimuli) care sporește energia; stimulent.
 

dinamogeneză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dynamogenèse)

1. producere de energie.
2. proces de producere a senzațiilor, sentimentelor sau ideilor care sporesc tonusul vital.
 

eufuncție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. eufonction)

1. (fil.) funcție care menține sau sporește adaptarea unei unități date la contextul ei social.
 

homosporie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. homosporie)

1. însușirea plantelor homospore.