OK
X
arbitra
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. arbitrer)
1.
a
soluționa
un
diferend
ca
arbitru.
2.
a
conduce
desfășurarea
regulamentară
a
unei
competiții
sportive.
arbitraj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. arbitrage)
1.
soluționare
a
unui
diferend
de
către
o
persoană
sau
o
instituție
autorizată.
2.
~
de
stat
=
organ
de
stat
care
rezolvă
anumite
litigii
patrimoniale.
3.
conducere
a
unei
aplicații
tactice,
a
unei
competiții
sportive
de
către
un
arbitru.
4.
hotărâre
luată
de
un
arbitru.
5.
(fin.)
cumpărare
de
valută,
acțiuni,
rente,
argint,
aur
etc.
pentru
vânzare
pe
aceeași
piață
sau
pe
o
alta.
balcanic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. balkanique)
1.
din
regiunea
Balcanilor;
propriu
acestei
regiuni.
2.
jocuri
~e
=
întreceri
sportive
organizate
periodic
între
reprezentanții
țărilor
din
regiunea
balcanică;
balcaniadă.
baraj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. barrage)
1.
construcție
hidrotehnică
așezată
transversal
pe
cursul
unei
ape
curgătoare
pentru
a
ridica
nivelul
apei
sau
a-i
regulariza
cursul;
stăvilar,
zăgaz.
2.
lucrare
provizorie
pentru
a
împiedica
pătrunderea
apei
într-o
zonă
de
lucru,
a
opri
circulația
rutieră
etc.
3.
piedică;
barieră.
4.
lucrare
de
fortificație
care
împiedică
înaintarea
inamicului
pe
anumite
direcții.
5.
foc
intens
de
artilerie
sau
de
arme
automate
ca
să
oprească
atacul
inamicului.
6.
întrecere
suplimentară
pentru
promovarea
mai
multor
echipe
sportive
sau
concurenți
aflați
la
egalitate
ori
pentru
stabilirea
ordinii
lor
într-un
clasament.
7.
(med.)
tulburare
ideomotorie
caracterizată
printr-un
blocaj
în
șirul
ideilor,
în
exprimarea
lor.
bară
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. barre)
1.
drug
de
metal
(destinat
prelucrării).
2.
piesă
de
metal
sau
de
lemn,
în
construcții
sau
în
dispozitive
tehnice
pentru
transmiterea
eforturilor.
3.
(fig.)
obstacol,
piedică
în
calea
realizării
unui
lucru.
4.
fiecare
dintre
cei
trei
stâlpi
care
delimitează
poarta
la
unele
jocuri
sportive.
5.
șut
în
stâlpul
porții
de
fotbal.
6.
barieră
care
desparte
pe
judecători
de
avocați
și
împricinați;
locul
de
unde
se
pledează
în
fața
justiției.
7.
(herald.)
figură
diagonală
care
reunește
unghiul
stâng
de
sus
al
unui
scut
cu
unghiul
drept
de
jos.
8.
linie
verticală
sau
oblică,
element
de
separare
într-un
text.
9.
linie
verticală
care
separă
măsurile
unui
portativ.
10.
ridicătură
de
metal
liniară
încrustată
în
tastiera
unor
instrumente
cu
coarde
ciupite.
11.
îngrămădire
de
aluviuni
la
gura
de
vărsare
a
unui
râu
într-un
fluviu
sau
în
mare.
12.
mascaret.
cart 2
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl., fr., it. kart, germ. Kart)
1.
mic
automobil
cu
caroserie
simplificată,
folosit
în
întreceri
sportive
sau
jocuri
pentru
copii.