Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. spot)
1. pată luminoasă produsă pe o scară gradată sau pe un ecran de către o rază de lumină reflectată pe oglinda unui instrument de măsură.
2. (teatru) fascicul luminos concentrat, invariabil; proiector care produce acest fascicul.
3. scurt anunț publicitar, la radio sau la televiziune.
4. (fin.) operație de plată imediată (la vedere).
Parte de vorbire: s.
Origine: (ngr. despotis, fr. despote, cf. gr. despotes, stăpân)
1. guvernator autonom al unei provincii din Imperiul Bizantin.
2. (în evul mediu) suveran cu puteri absolute, care guverna după bunul său plac; tiran.
3. (fig.) om tiranic, excesiv de autoritar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. multispot)
1. inv. (despre tuburi catodice) cu mai multe spoturi.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr., engl. ayatollah)
1. unul dintre cele mai înalte titluri acordate unui membru al clerului șiit; şef al religiei mahomedane şiite; (fig.) despot.
2. persoană deosebit de intransigentă pe un anumit subiect.
3. (var.) ayatollah.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cadre, (II) rus. kadri)
1. structură de rezistenţă din bare de lemn, metal, beton armat etc., legate rigid; suport pentru diferite aparate.
2. ramă.
3. aparat de gimanstică pentru mişcări de mlădiere.
4. pervaz.
6. (fig.) limitele în care se desfăşoară o activitate, o acţiune.
7. element al unei mărci poştale, detaliul exterior al desenului.
8. imagine înregistrată pe un film fotografic; clişeu, negativ.
9. subdiviziune a acţiunii unui film, reprezentând o succesiune continuă de imagini; câmp(1).
10. (tv.) figura descrisă de spotul fascicolului electronic la explorarea unei imagini.
11. antenă de forma unei bobine, cu un număr mic de spire, în recepţiile radioelectrice şi în radiogoniometrie.
12. (pl.) serviciu administrativ al unei întreprinderi, instituţii etc. care se ocupă cu angajarea şi evidenţa personalului.
13. efectiv al unei întreprinderi, instituţii, organizaţii etc.; (sg.) cel care face parte dintr-un asemenea efectiv.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. despotat)
1. demnitatea de despot.
2. teritoriu guvernat de un despot.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. despotique)
1. caracteristic despoţilor; tiranic, dictatorial, samavolnic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. despotisme)
1. guvernare despotică; absolutism, tiranie.
2. (fig.) comportare, atitudine arbitrară; samavolnicie.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. déséchouer)
1. a repune pe linia de plutire o navă eşuată; a despotmoli.