Dictionar

Rezultate secundare (Sprijini,):

Arguție

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. argutie, lat. argutia)

1. argumentare sprijinită pe fapte neînsemnate, fără semnificație.

2. subtilitate exagerată în argumentare, folosită pentru a compensa slăbiciunea, golul sau falsitatea gândirii.


Asistenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. assistance)

1. asistare.

2. public care ia parte la o conferinţă, la un spectacol etc.

3. sprijin, ajutor (medical, material etc.).

4. ~ juridică = ajutor competent, de specialitate, dat unei persoane pentru a-şi susţine drepturile în faţa justiţiei. ~ socială = sprijinire materială a unei persoane inapte de muncă.

5. cooperare materială sau morală în viaţa internaţională.


Asonanţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. assonance, it. assonanza)

1. rimă imperfectă sprijinită numai pe identitatea vocalei finale accentuate.

2. repetare a aceleiaşi vocale accentuate într-un vers sau într-o frază, însoţită de consoane asemănătoare, pentru a produce efecte expresive.


Baza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. baser)

1. refl., tr. a (se) întemeia, a (se) sprijini (pe ceva).

2. refl. a avea încredere (în).


Cameră

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. camera)

1. încăpere într-un apartament.

2. muzică de ~ = muzică destinată unui număr redus de interpreţi.

3. compartiment într-un sistem tehnic (instalaţie, maşină, aparat).

4. ~ obscură = a) încăpere neluminată sau cu lumină de o anumită culoare, în care se lucrează cu materiale fotosensibile; b) dispozitiv cu ajutorul căruia se obţine pe un ecran imaginea răsturnată a unui obiect; ~ fotografică = a) aparat fotografic; b) cameră obscură de televiziune (sau videocaptoare), aparat complex pentru captarea imaginii şi transformarea ei în semnale video; ~ de combustie = încăpere a motorului cu ardere internă în care se aprinde amestecul de gaze.

5. tub închis de cauciuc care se umflă cu aer şi care se aşază pe roată sub anvelopă.

6. balon de cauciuc al unei mingi de sport.

7. adunare parlamentară constituită; organ suprem al puterii de stat.

8. (ec.) instituţie având ca obiectiv sprijinirea activităţii dintr-un anumit domeniu.


Consolă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. console)

1. mobilă în formă de policioară sau de măsuţă sprijinită de perete, pe care se aşază vase, statuete etc.

2. element de construcţie, liber la unul dintre capete, care iese în afara punctului său de reazem sau de încastrare pentru a susţine un balcon, o cornişă etc.

3. dispozitiv metalic care permite prinderea unui aparat de iluminat de tija unui stativ.

4. (inform.) terminal al unui ordinator destinat dialogului om-maşină.