Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. spumante)
1. (substanţă, vin) care produce spumă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. spumare)
1. operaţie de izolare a dulapului şi uşii frigiderului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. spuma, spumă)
1. acțiunea de a (se) spuma și rezultatul ei.
2. acoperire cu spumă; producere de spumă; umplere de spumă a unui lichid.
3. proprietate a unor substanțe de a produce spumă.
4. salivare abundentă (de boală, de furie etc.) în formă de spumă.
5. (figurat) înfuriere peste măsură, dezlănțuire.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. antiécumeux)
1. substanţă care reduce capacitatea de spumare a unor lichide.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + izotermă)
1. mașină de transport care menține o temperatură constantă; vehicul utilitar cu izolație întărită prin adăugarea de spumă izolatoare; izotermă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. collecteur)
1. adj. (despre vase, tuburi, bazine) care colectează fluide.
2. s. n. recipient, conductă pentru acumularea materialelor fluide, granulare sau pulverulente.
3. loc unde se adună matriţele din magazia unui linotip sau monotip pentru a forme un rând.
4. organ al rotorului unor maşini electrice cu rolul de a comuta legăturile dintre înfăşurarea rotorului şi circuitul exterior.
5. substanţă organică, folosită ca reactiv la flotaţia mineralelor pentru a concentra particulele de minerale în spumă.
6. s. m. f. achizitor de mărfuri, de produse etc.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. meringue)
1. (patiserie) prăjitură făcută dintr-un amestec de albușuri bătute spumă și zahăr pudră, care se coace la cuptor la foc mic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mousser)
1. (despre vinuri) a face spumă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. saponaria)
1. plantă cu flori roz, care conţine saponină şi care în contact cu apa face spumă.