Rezultate secundare (Spune):
Dispune
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. disposer, lat. disponere)
1. tr. a hotărî, a decide; a ordona.
2. a aşeza, a aranja într-o anumită ordine.
3. intr. a avea la dispoziţie; a avea posibilitatea de a decide după plac.
4. a învinge într-o competiţie sportivă.
5. refl. a căpăta bună dispoziţie, a se înveseli.
Indispune
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. indisposer)
1. a(-şi) strica voia bună; a (se) supăra.
Predispune
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. prédisposer)
1. intr., tr. a crea, a pregăti o anumită stare de spirit, a dispune la ceva.
2. a determina o sensibilitate deosebită faţă de anumite boli.
Transpune
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. transposer, lat. transponere)
1. tr. a schimba, a muta ceva dintr-un loc în altul, dintr-o stare în alta.
2. (fig.) a reda ceva (în scris, pe scenă, pe ecran).
3. a transcrie, a executa o bucată muzicală în altă tonalitate decât cea inițială.
4. a muta un termen dintr-o parte a unei ecuații în altă parte, schimbându-i semnul.
5. refl. (fig.) a se situa cu mintea în altă împrejurare, în alt timp.
Abandonic, -ă
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. abandonnique)
1. I. (psihanaliză) se spune despre un subiect (în special un copil) care trăiește cu frica de a fi abandonat, fără să existe neapărat motive obiective care să justifice această frică.
2. II. (psihanaliză) persoană, de obicei un copil, care trăiește cu teama patologică de a fi abandonat.
Abuziv, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abusif, lat. abusivus)
1. care întrece măsura; exagerat, excesiv.
2. care constituie un abuz; arbitrar; ilegal.
3. care abuzează de puterea lor.
4. care este înșelător, specios.
5. (lingvistică) se spune despre un cuvânt folosit într-un mod impropriu.
6. părinte ~ = părinte care captează pentru sine și exclusiv afecțiunea copiilor săi (ex. mamă ~ă, tată ~).
Acarp, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acarpe)
1. (bot.) se spune despre o plantă care nu produce fructe.
Acultural, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (a- + cultural)
1. (se spune despre cineva) care nu are noţiunea de cultură.
Adaptare
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. adapta, lat. adaptatio)
1. acţiunea de a (se) adapta; adaptaţie.
2. acomodare.
3. modificare a unei opere pentru a trece dintr-un gen în altul; transpunere în formă scenică, radiofonică sau cinematografică a unei opere literare.
4. (bot.) modificările morfologice şi fiziologice ale plantei pentru a face faţă condiţiilor de mediu schimbat.
Adogmatic, -ă
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. adogmatique)
2. I. referitor la adogmatism, la respingerea dogmelor.
3. se spune despre o persoană care refuză orice dogmă.
4. II. persoană care respinge orice doctrină, sistem sau principiu religios bazat pe dogmă.