OK
X
spalacide
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. spalacidae)
1.
familie
de
mamifere
rozătoare:
spalaxul.
spălăciune
Parte de vorbire:
s.f. (învechit)
Etimologie: (spăla + -ciune)
1.
curățare
folosind
apă,
săpun,
detergenți
et
cetera;
spălat.
spălare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (spăla)
1.
acțiunea
de
a
(se)
spăla
și
rezultatul
ei;
spălat,
spălătură.
2.
eliberarea
unui
obiect,
a
unei
suprafețe
etc.
de
murdărie,
grăsimi,
substanțe
străine,
folosind
în
principal
apă
sau
alte
lichide
și
detergenți.
3.
(psiho.)
~
a
creierului
=
tratament
prin
care,
prin
proceduri
de
constrângere
fizică
și
psihologică,
se
încearcă
schimbarea
radicală
a
convingerilor
(în
special
politice)
ale
unei
persoane.
4.
(med.)
tehnică
diagnostică
și
terapeutică
constând
în
introducerea
unui
lichid
într-o
cavitate
corporală.
spalație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., engl. spallation)
1.
reacție
nucleară
în
care,
în
urma
bombardării
cu
particule,
din
nucleul
ciocnit
se
elimină
mai
mulți
nucleoni.
spalax
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. spalax)
1.
specie
de
rozător
care
sapă
galerii
subterane;
orbete.
ablutomanie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (după fr. ablutiomanie, lat. ablutio)
1.
(med.)
tendință
obsesivă
de
a
se
spăla.
abluțiune
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. ablution, lat. ablutio)
1.
spălare
a
corpului,
prescrisă
de
unele
religii
orientale
și
la
catolici,
pentru
purificare.
2.
purificare
religioasă.
3.
(fam.)
îmbăiere
prin
duș.
4.
eroziune
exercitată
de
curenții
marini
de
adâncime.
aciditate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acidité, lat. aciditas)
1.
calitatea
de
a
fi
acid.
2.
~
(gastrică)
=
cantitatea
de
acid
a
sucului
gastric;
~
a
solului
=
însușirea
solului
spălat
de
baze
de
a
se
comporta
ca
un
acid
slab.
afuire
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. affouillement)
1.
dislocare
și
spălare
de
către
curentul
apei
a
aluviunilor
din
jurul
unei
nave
sau
al
fundației
unei
construcții
de
pe
fundul
apelor
curgătoare.
aquamanila
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aquamanile)
1.
vas
de
aramă
sau
de
bronz
folosit
în
evul
mediu
de
către
preot
pentru
spălarea
mâinilor
înainte
de
slujbă.
autoplug
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. auto-charrue)
1.
autovehicul
pentru
spălarea
și
deszăpezirea
străzilor.