Dictionar

spalacide

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. spalacidae)

1. familie de mamifere rozătoare: spalaxul.
 

spălăciune

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (spăla + -ciune)

1. curățare folosind apă, săpun, detergenți et cetera; spălat.
 
 

spalație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. spallation)

1. reacție nucleară în care, în urma bombardării cu particule, din nucleul ciocnit se elimină mai mulți nucleoni.
 

spalax

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. spalax)

1. specie de rozător care sapă galerii subterane; orbete.
 

ablutomanie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. ablutiomanie, lat. ablutio)

1. (med.) tendință obsesivă de a se spăla.
 
 

aciditate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acidité, lat. aciditas)

1. calitatea de a fi acid.
2. ~ (gastrică) = cantitatea de acid a sucului gastric; ~ a solului = însușirea solului spălat de baze de a se comporta ca un acid slab.
 

afuire

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. affouillement)

1. dislocare și spălare de către curentul apei a aluviunilor din jurul unei nave sau al fundației unei construcții de pe fundul apelor curgătoare.
 

aquamanila

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aquamanile)

1. vas de aramă sau de bronz folosit în evul mediu de către preot pentru spălarea mâinilor înainte de slujbă.
 

autoplug

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. auto-charrue)

1. autovehicul pentru spălarea și deszăpezirea străzilor.