Dictionar

spalație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. spallation)

1. reacție nucleară în care, în urma bombardării cu particule, din nucleul ciocnit se elimină mai mulți nucleoni.
 

aciditate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acidité, lat. aciditas)

1. calitatea de a fi acid.
2. ~ (gastrică) = cantitatea de acid a sucului gastric; ~ a solului = însușirea solului spălat de baze de a se comporta ca un acid slab.
 

autostropitoare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (auto2 + stropitoare)

1. vehicul pentru stropitul și spălatul străzilor.
 

bărbier

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (it. barbiere)

1. persoană care se ocupă de bărbierit, tuns sau scurtat, spălat și aranjat părul (în special pentru clienții bărbați); frizer.
 

canulă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. canule, lat. cannula)

1. tub (de sticlă) deschis la extremități, pentru spălături interne.
 

chamois

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chamois)

1. piele de căprioară, cerb, miel sau oaie, tăbăcită printr-un procedeu special, pentru unele confecții, la spălatul obiectelor metalice și ca filtru de benzină.
 

clismă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Klysma, ngr. klysma)

1. spălătură intestinală prin introducerea unor lichide în intestinul gros cu un irigator.