Dictionar

adopţie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adoption, lat. adoptio)

1. faptul de a adopta; act prin care se adoptă un copil; adoptare, înfiere.
2. act juridic care stabilește relații legitime de rudenie directă între persoane care nu sunt legate prin sânge.
3. (prin ext.) alegerea a ceva (de către cineva).
4. (var.) adopțiune.
 

afrodiziac, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. aphrodisiaque, gr. aphrodisiakos)

1. I. care stimulează apetitul sexual.
2. II. substanță care restabilește tonusul sexual; substanţă sau produs chimic care determină apariția, accelerarea sau creșterea apetitului sexual.
3. (var.) afrodisiac.
4. (antonim) anafrodiziac.
 

arhivoeconomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: ( arhivă + economie)

1. ramură a arhivisticii care cercetează şi stabileşte condiţiile optime de depozitare şi conservare a documentelor.
 

biotaxie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. biotaxie)

1. parte a biologiei care stabileşte regulile de clasificare a organismelor vii; biotaxonomie.
 

canon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. canon, germ. Kanon)

1. normă, regulă fundamentală.
2. (arte) regulă fixă care stabileşte proporţia diferitelor părţi ale corpului.
3. compoziţie polifonică în care două sau mai multe voci, intrând succesiv, execută fiecare aceeaşi melodie; imitaţie (2).
4. caracter de literă de 36 puncte tipografice.
5. ansamblul cărţilor considerate sfinte; parte a ceremonialului de liturghie.
 

cartă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. charte, lat. charta)

1. (în evul mediu) act care emană de la un suveran, destinat a consemna unele drepturi sau libertăţi.
2. convenţie, pact politic fundamental.
3. act care stabileşte funcţionarea unei organizaţii internaţionale.