Dictionar

stabili

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat., it. stabilire)

1. tr. a hotărî, a decide, a preciza.
2. a înfăptui, a realiza.
3. tr., refl. a (se) așeza într-un loc.
 

prestabili

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (it. prestabilire, după fr. préétablir)

1. a fixa, a stabili dinainte.
 

restabili

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. rétablir)

1. tr. a stabili din nou, a aduce în starea în care a fost la început sau în alta mai bună.
2. a stabili, a reconstitui (un cuvânt, un text).
3. refl. a se întrema, a se înzdrăveni.
 

stabiliment

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. stabilimentó)

1. așezământ, instituție comercială, industrială, de sănătate; localul însuși.
 
 

stabilivolt

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. stabilivolt)

1. tub electronic cu descărcare în gaze, ca stabilizator de tensiune.
 
 

acorda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. accorder, lat. accordare)

1. a da; a concede; a atribui.
2. a stabili un acord (4) între cuvintele unei propoziții.
3. a da coardelor, sunetului unui instrument muzical un anumit ton.
4. a sintoniza.
 
 
 

afilia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. affilier, lat. affiliare)

1. refl. a se alătura unei organizații, instituții etc. de același fel, subordonându-i-se.
2. tr. a stabili anumite raporturi de subordonare.
 
 

alumnat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Alumnat, fr. alumnat)

1. stabiliment școlar de grad secundar, în unele congregații din Germania și S.U.A.