OK
X
stabili
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (lat., it. stabilire)
1.
tr.
a
hotărî,
a
decide,
a
preciza.
2.
a
înfăptui,
a
realiza.
3.
tr.,
refl.
a
(se)
așeza
într-un
loc.
prestabili
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (it. prestabilire, după fr. préétablir)
1.
a
fixa,
a
stabili
dinainte.
restabili
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. rétablir)
1.
tr.
a
stabili
din
nou,
a
aduce
în
starea
în
care
a
fost
la
început
sau
în
alta
mai
bună.
2.
a
stabili,
a
reconstitui
(un
cuvânt,
un
text).
3.
refl.
a
se
întrema,
a
se
înzdrăveni.
stabiliment
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. stabilimentó)
1.
așezământ,
instituție
comercială,
industrială,
de
sănătate;
localul
însuși.
stabilitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. stabilité, lat. stabilitas)
1.
însușirea
de
a
fi
stabil;
echilibru,
statornicie;
fixitate.
2.
proprietate
a
unui
corp
de
a-și
menține
starea
sau
de
a
reveni
la
starea
inițială
când
este
deplasat
din
această
stare.
stabilivolt
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. stabilivolt)
1.
tub
electronic
cu
descărcare
în
gaze,
ca
stabilizator
de
tensiune.
stabiliza
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. stabiliser)
1.
refl.
a
se
consolida,
a
se
întări.
2.
tr.
a
fixa,
a
asigura
puterea
de
cumpărare
a
monedei
naționale.
3.
a
asigura
în
timp
proprietăți
constante
unui
produs
chimic.
acorda
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. accorder, lat. accordare)
1.
a
da;
a
concede;
a
atribui.
2.
a
stabili
un
acord
(4)
între
cuvintele
unei
propoziții.
3.
a
da
coardelor,
sunetului
unui
instrument
muzical
un
anumit
ton.
4.
a
sintoniza.
acuplaj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. accouplage)
1.
acțiunea
de
cuplare,
de
a
face
două
mecanisme,
două
motoare
să
lucreze
împreună;
acuplare,
cuplaj.
2.
organ
de
mașină
servind
la
stabilirea
unei
legături
elastice
sau
la
înmagazinarea
unei
energii
mecanice.
adhocrație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (ad-hoc + -craţie)
1.
(în
sociologia
și
viitorologia
politică
contemporană)
instabilitatea
cronică
pe
care
o
cunosc
diferitele
forme
de
organizare
(economică
și
socială)
ca
urmare
a
impactului
societății
capitaliste
dezvoltate
cu
revoluția
științifico-tehnică.
afilia
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. affilier, lat. affiliare)
1.
refl.
a
se
alătura
unei
organizații,
instituții
etc.
de
același
fel,
subordonându-i-se.
2.
tr.
a
stabili
anumite
raporturi
de
subordonare.
alelopatie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. allélopathie)
1.
(biol.)
interacțiune
stabilită
între
plantele
superioare
prin
intermediul
diferiților
produși
metabolici.
2.
(biol.)
fenomen
biologic
prin
care
un
organism
produce
una
sau
mai
multe
substanțe
biochimice,
care
influențează
germinarea,
creșterea,
supraviețuirea
și
reproducerea
altor
organisme.
alumnat
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Alumnat, fr. alumnat)
1.
stabiliment
școlar
de
grad
secundar,
în
unele
congregații
din
Germania
și
S.U.A.