Dictionar

Rezultate secundare (Stabilită):

Stabilitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. stabilité, lat. stabilitas)

1. însuşirea de a fi stabil; echilibru, statornicie; fixitate.

2. proprietate a unui corp de a-şi menţine starea sau de a reveni la starea iniţială când este deplasat din această stare.


Adhocraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (ad-hoc + -craţie)

1. (în sociologia şi viitorologia politică contemporană) instabilitatea cronică pe care o cunosc diferitele forme de organizare (economică şi socială) ca urmare a impactului societăţii capitaliste dezvoltate cu revoluţia ştiinţifico-tehnică.


Alelopatie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. allélopathie)

1. (biol.) interacțiune stabilită între plantele superioare prin intermediul diferiților produși metabolici.

2. (biol.) fenomen biologic prin care un organism produce una sau mai multe substanțe biochimice, care influențează germinarea, creșterea, supraviețuirea și reproducerea altor organisme.


Ancora

Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. ancorare)

1. intr. a imobiliza o navă, o mină cu ajutorul ancorei (1).

2. tr. a lega un sistem tehnic de un altul sau de pământ pentru mai multă stabilitate.

3. tr., refl. (fig.) a (se) fixa pe o bază solidă.


Arima

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. arrimer)

1. a fixa încărcătura unei (aero)nave pentru menţinerea unui centraj favorabil stabilităţii.


Astatizare

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. astatisation)

1. mărire a sensibilităţii unor sisteme deformabile faţă de acţiunile deformante, micşorându-le stabilitatea.


Autoimpunere

Parte de vorbire: s.
Origine: (după rus. samooblojenie)

1. contribuţie în bani sau în muncă benevolă, stabilită de o colectivitate în vederea unor lucrări locale de interes obştesc.