Dictionar

Rezultate secundare (Stabilizată.):

Consolidaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. consolidation)

1. acțiunea de a (se) consolida; acțiunea de a face mai ferm, mai solid, mai stabil; rezultat al acestei acțiuni; consolidare.

2. operație prin care se mărește capacitatea de rezistență a unei clădiri, a unui edificiu, a unui zid etc.

3. comprimarea și întărirea terenului printr-un fenomen natural sau prin compactare; fixarea solurilor prin vegetație, drenaj etc.

4. termen folosit în expertiza medicală pentru a desemna starea unui pacient sau a unei persoane vătămate este stabilizată, nu va mai varia în timp, și devine astfel posibilă evaluarea invalidității care rezultă din acest stadiu.

5. (finanțe) convertire a datoriei rambursabile a unui stat în datorie perpetuă, din care se poate reclama numai dobânda.

6. (științe juridice) reunire a unei proprietăți și a uzufructului.

7. (economie) fuziunea mai multor companii.

8. (med.) desemnează procesul prin care organismul repară oasele rupte.

9. (var.) consolidațiune.

10. (antonime) deconsolidare, slăbire, șubrezire.


Generaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. génération, lat. generatio)

1. funcțiune prin care ființele vii se reproduc; reproducere.

2. (biol.) ~ spontanee = ipoteză potrivit căreia organismele vii ar lua naștere în mod spontan din materia anorganică.

3. totalitatea oamenilor care sunt de aceeași vârstă.

4. (biol.) grupare de indivizi având aceeași filiație.

5. perioadă de timp care desparte vârsta tatălui de aceea a fiului.

6. grup de familii tehnologice contemporane sau coerente corespunzând perioadelor în care tehnica se află relativ stabilizată.