Rezultate principale (Stagiu):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. stage, lat. stagium)
1. practică pe care trebuie să o facă un începător pentru a dobândi experiență în profesiunea sau specialitatea sa.
2. vechime în muncă a unui angajat (începător).
3. ~ militar = perioadă în care cineva își face serviciul militar.
4. perioadă, etapă, stagiu de pregătire; situație tranzitorie.
Rezultate secundare (Stagiu):
Parte de vorbire: s.m. (învechit)
Origine: (poștă + -agiu)
1. diriginte de poștă la țară; (înv.) poștameșter.
2. funcționar al poștei care duce corespondența la destinație; factor poștal; poștar, poștaș.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. stagione)
1. perioadă, interval de timp în care au loc reprezentaţii teatrale, concerte etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (definitiva)
1. faptul de a definitiva.
2. grad didactic care se obţine de un profesor sau învăţător pe baza unei inspecţii speciale şi a unui examen, după un stagiu de activitate didactică.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (rus. doktorantura)
1. formă de pregătire avansată a oamenilor de știință, în înstituțiile de învățământ sau de cercetări științifice, pentru gradul de doctor în științe.
2. stagiu de calificare științifică superioară pentru obținerea titlului de doctor; doctorat.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. doctorat)
1. formă de studii suprauniversitare constând dintr-o serie de cursuri, examene şi o teză, organizate pe lângă instituţiile de învăţământ superior şi care conferă titlul de doctor într-o anumită specialitate; doctorantură.
2. teză de ~ = teză care atestă stagiul de calificare științifică superioară, efectuat după terminarea studiilor universitare, în vederea obținerii titlului de doctor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. externat)
1. externare.
2. şcoală în care nu se primesc decât elevi externi.
3. stagiu constituind o formă de pregătire a studenţilor în medicină în practica zilnică în clinică; denumirea acestui examen.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. internat)
1. instituţie anexă a unei şcoli care asigură elevilor locuinţă şi masă.
2. stagiu de pregătire a studenţilor în medicină în practică retribuită în clinică sau spital.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. incorporer, lat. incorporare)
1. a absorbi, a îngloba, a cuprinde în sine.
2. a anexa (un teritoriu).
3. a încadra într-o unitate pentru efectuarea stagiului militar.