Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. stagna)
1. faptul de a stagna; oprire, rămânere pe loc; lipsă de activitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (auto1- + mulţumire)
1. mulţumire de sine, în urma unor succese, care duce la suficienţă, stagnare; autoîncântare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. marasme, gr. marasmos)
1. demoralizare, decădere morală, descurajare.
2. stare de stagnare, de criză (economică, politică, socială etc.).
3. epuizare fizică, stare generală proastă a organismului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după rus. oblomovşeina)
1. inactivitate generată de incapacitatea de a face efort, atitudine de apatie; spirit de stagnare.
Parte de vorbire: sufix
Origine: (fr. -rhése, cf. gr. rhesis „oprire”)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. stagflation)
1. situaţie economică a unei ţări prin stagnarea producţiei şi prin inflaţia preţurilor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. rămâne)
2. (expr.) ~ în urmă = întârziere, lipsă de progres (în raport cu alții), stagnare.