multistandard

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (en., fr. multistandard)

1. (tehn.) care se adaptează la mai multe standarde (ex. televizor ~).

nestandard

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ne- + standard)

1. care nu se conformează unui anumit tip, care nu respectă un standard.
2. (antonim) standard.

standard (2)

Parte de vorbire:  adj. invar.  
Etimologie: (fr., engl. standard)

1. care se conformează unui anumit tip sau la o normă de producție în masă; normalizat.
2. ale cărui caracteristici pot servi drept referință, reper.
3. (lingvistică) care corespunde uzului dominant considerat normal, fără a ține cont de variațiile geografice sau sociale.
4. (prin ext.) lucru lipsit de originalitate, făcut după șablon; banal, comun, stereotip, șablonard.
5. limbă ~ = limbă însușită de întreaga colectivitate, indiferent de apartenența dialectală a vorbitorilor; limba comună, curentă.
6. (antonim) nestandard.

standard (1)

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr., engl. standard)

1. tip, model de probă.
2. normă sau ansamblu de norme oficiale într-un document care reglementează condițiile dimensionale de funcționare ale unor materiale, piese, utilaje etc.
3. ~ de stat (abr. STAS) = standard cu aplicare obligatorie, aprobat de guvern.
4. ~ de viață = nivel de trai.
5. (fin.) ~-aur = sistem al circulației bănești în baterea și libera circulație a monedelor de aur cu valoare intrinsecă.
6. melodie de mare popularitate, care a rezistat modificărilor gustului de-a lungul anilor, rămânând în repertoriul permanent al jazului.

standardiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. standardiser)

1. a stabili și a aplica un standard.
2. (fig.) a uniformiza.
3. a menține nivelul calitativ la o cotă înaltă.

standardizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (standardiza)

1. acțiunea de a standardiza; reglementare tehnică organizată a producției de piese, subansamble, utilaje etc. prin specificare, tipizare și unificare.

abatere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
11. (gram.) excepție.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.

abnorm, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. abnorm; lat. abonormis, ab- „de la, departe” +‎ norma „standard” + -is)

1. care se depărtează sau deviază de la o regulă sau un standard fixat; anormal, neobișnuit.
2. (antonime) normal, obișnuit.

abnormitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abnormité, germ. Abnormität)

1. caracterul a ceea ce este abnorm.
2. depărtare sau deviere de la o regulă sau un standard fixat; anomalie; enormitate; lucru, fapt neobișnuit.

agabaritic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (a- + gabaritic)

1. care depășește un gabarit standard.

biotest

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (bio- + test)

1. metodă standard pentru măsurarea modului în care o substanță (vitamină, hormon sau un îngrășământ) acționează asupra unui organism sau asupra unui țesut din acel organism; test biologic.

container

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. container)

1. ambalaj metalic cu forme și dimensiuni standardizate, astfel încât să cuprindă un număr exact de obiecte sau cantități anumite de materiale, pentru transport.
2. cutie specială în care sunt puse aparate, instrumente etc. în rachetele cosmice.