Dictionar

Stanţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. stance, it. stanza)

1. strofă dintr-un număr determinat de versuri, care are un înţeles complet.

2. (pl.) poezie scrisă în astfel de strofe; (p. ext.) poezie.


ştanţa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (germ. stanzen)

1. a tăia simultan întregul contur al unei piese cu ajutorul unei ştanţe.

2. a imprima prin presiune o marcă sau o cifră pe suprafaţa unei piese.

3. (cinem.) a imprima mecanic subtitlurile pe filme.


ştanţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Stanze)

1. unealtă cu o muchie tăioasă sau având la un capăt un model în relief, pentru ştanţarea pieselor.


Antisubstanţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anti-substance)

1. substanță care este compusă din antiparticule; antimaterie.


Circumstanţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. circonstance, lat. circumstantia)

1. împrejurare în care are loc un fapt.

2. ocazie, conjunctură.

3. de ~ = de formă, de ochii lumii.


Constanţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. constance, lat. constantia)

1. însuşirea de a fi constant; perseverenţă.


Distanţa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. distancer)

1. tr. a lăsa anumite distanţe între obiecte sau fiinţe; a rări.

2. refl. a întrece, a depăşi.

3. a se depărta, a lăsa o urmă.

4. (fig.) a se deosebi (de cineva) ca valoare.


Distanţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. distance, lat. distantia)

1. interval, spaţiu între două puncte.

2. a ţine pe cineva la ~ = a se purta rece, distant faţă de cineva.

3. interval de timp.

4. (fig.) diferenţă de rang, de situaţie între două persoane.


Echidistanţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. équidistance)

1. diferență constantă pe verticală dintre cotele a două puncte pe două curbe de nivel vecine.

2. punct egal depărtat de cele mai apropiate puncte de pe țărmurile maritime care delimitează apele interioare aparținând unor stele maritime.

3. (fig.) calitatea de a fi echidistant.


Abietin

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abiétine)

1. substanţă răşinoasă extrasă din lemnul de brad, sub formă de cristale incolore, solubile în apă şi alcool; coniferină.

2. substanță rășinoasă, extrasă din terebentina de Strasbourg sau balsamul de Canada, capabilă se cristalizeze.


Abis

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abysse, lat. abyssos)

1. prăpastie, genune.

2. parte profundă a unui fenomen, a unui proces; neant.

3. depresiune a fundului oceanelor, cu adâncimi mari.

4. (fig.) distanță uriașă sau separare de ordin cultural, intelectual, moral, sentimental.


Ablaţiune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ablation, lat. ablatio)

1. îndepărtare chirurgicală din corpul uman (o tumoare, un calcul, un organ bolnav); exereză, extirpare.

2. transportare a materialelor rezultate din dezagregarea rocilor.

3. reducere a masei unui gheţar sau a zăpezii prin topire şi evaporare.

4. fenomen fizic în urma căruia un meteorit, satelit etc., pierde din substanţă din cauza încălzirii sale până la incandescenţă.


Abrastol

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (engl. abrastol - nume comercial)

1. sare de calciu a naftolului, substanţă antiseptică în vinificaţie.


Absintină

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. absinthin)

1. substanţă specifică din frunze de absint.


Absorbit, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (absorbi)

1. adj., s.n. (fluid) încorporat de o substanţă absorbantă.

2. adj. (fig.) preocupat; captivat.