Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. lésemajesté)
1. crimă de ~ = ofensă adusă persoanei sau autorităţii unui suveran, pedepsită de lege ca o crimă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. maiestas, fr. majesté)
1. titlu care se dă monarhilor.
2. grandoare, somptuozitate, măreţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. statère, lat., gr. stater)
1. (în Grecia antică) monedă de aur sau argint valorând între două şi patru drahme.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. vénusté, lat. venustas)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. vétusté, lat. vetustas)
1. starea a ceea ce este vetust; vechime, bătrâneţe.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accord, it. accordo)
1. comunitate de vederi; consens, asentiment; acceptare.
2. a cădea de ~ = a se învoi; de comun ~ = a) în perfectă înţelegere; b) în unanimitate.
3. înţelegere privitoare la relaţiile de colaborare şi de cooperare între state, partide politice, organizaţii.
4. formă de retribuţie a muncii prestate.
5. ~ global = formă de organizare şi de retribuire a muncii prin care se leagă mărimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea şi importanţa muncii prestate.
6. concordanţă în număr, gen, caz, persoană între care există raporturi sintactice.
7. (fiz.) egalitate a frecvenţelor de oscilaţie a două sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie.
8. (muz.) reunire a cel puţin trei sunete, formând o armonie; disciplină care studiază legile de bază ale suprapunerii sunetelor muzicale.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. accusateur)
2. ~ public = (în unele state) procuror (2) în procesele criminale.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. adhérer)
1. a se ralia la părerea cuiva.
2. a deveni adeptul unui partid, al unei mişcări etc.
3. (despre state) a se alătura unui tratat.
4. a fi, a se ţine lipit, strâns.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aérostatique)
1. adj. referitor la aerostatică.
2. s. f. ramură a mecanicii fluidelor care studiază echilibrul gazelor, precum şi tehnica construirii şi dirijării aerostatelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérostation)
1. ramură a aeronauticii care studiază construcţia şi zborul aerostatelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. affidavit)
1. (în unele state) declaraţie scrisă sub jurământ în faţa instanţei judecătoreşti (autentificată).