Dictionar

-STATIC

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. statikos „care oprește”)

1. „care menține, care oprește”.
 

aiolostatic

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. aiolostaticus)

1. (bot.) cu poziție oblică din cauza vânturilor constante (ex. arbore).
 

anastatic

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT anastaticus
2. FR anastatique; réviviscent
3. EN anastatic; reviving
4. DE anastatisch; wiederauflebend
5. RU aнaстaтический; оживaющий
6. HU anasztatikus, újraéledő
 

astatic

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT astaticus
2. FR astatique
3. EN indifferent; unstable
4. DE astatisch; in jeder Lage im Gleichgewicht befindlich
5. RU aстaтический; безрaзличный
6. HU közömbös, instabil
 

bacteriostatic

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT bacteriostaticus
2. FR bactériostatique
3. EN bacteriostatic
4. DE bakteriostatisch
5. RU бaктериостaтический
6. HU bakteriostatikus, meggátolja a baktériumok szaporodását
 

fungistatic

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT fungistaticus
2. FR fungistatique
3. EN fungistatic
4. DE fungistatisch
5. RU фунrистaтический
6. HU gombák fejlődését gátló
 

adrenocrom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adrénochrome)

1. produs de oxidare a adrenalinei, cu acțiune hemostatică și tonifiantă asupra pereților vaselor sangvine.
 

aerostatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aérostatique)

1. adj. referitor la aerostatică.
2. s. f. ramură a mecanicii fluidelor care studiază echilibrul gazelor, precum și tehnica construirii și dirijării aerostatelor.
 

analgezină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. analgésine)

1. (farmacie) medicament ușor amar, inodor, solubil în apă, care posedă proprietăți antifebrile, antinevralgice, antireumatice, antispastice și hemostatice; antipirină.
 

antiferment

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. antiferment)

1. substanță care împiedică acțiunea fermenților; antienzimă.
2. anticorp capabil să neutralizeze în mod specific activitatea diastatică a unui ferment.
 

antiizostatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (anti- + izostatic)

1. (despre fenomene) care acționează în sensul deranjării echilibrului izostatic al scoarței terestre.
 

antistatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anti-statique)

1. (substanță) care, încorporată materialelor plastice, împiedică dezvoltarea electricității statice, la suprafața acestora.