OK
X
station-service
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. station-service)
1.
punct
pentru
deservirea
automobiliştilor,
a
motocicliştilor.
station-wagon
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. station-vagon)
1.
automobil
carosat
pentru
transportul
persoanelor
şi
al
bagajelor.
staţiona
Parte de vorbire:
vb. intr.
Etimologie: (fr. stationner)
1.
(despre
vehicule)
a
opri,
a
sta
într-o
staţie;
(p.
ext.;
despre
oameni)
a
se
opri
câtva
timp
într-un
loc.
2.
(despre
vehicule,
nave
etc.)
a
se
opri
din
mers
pentru
câtva
timp.
3.
(despre
motoare,
mașini
de
lucru
etc.)
a
fi
în
stare
de
repaus;
a
se
afla
în
inactivitate;
a
nu
funcționa;
a
stagna.
4.
(despre
nivelul
apelor)
a
se
menține
neschimbat.
staţionar, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (fr. stationnaire, lat. stationarius)
1.
adj.
care
stagnează,
care
nu
variază
câtva
timp;
constant.
2.
care
rămâne
în
aceeași
stare,
care
nu
evoluează.
3.
(despre
un
mediu
fluid,
un
câmp
de
forțe)
care
are
în
fiecare
punct
o
viteză,
o
intensitate
independentă
de
timp.
4.
s.
n.
dispensar
pentru
îngrijirea
bolnavilor.
5.
mică
navă
staționată
într-un
post
care
supraveghează
respectarea
regulilor
de
navigație,
de
pescuit
etc.
avanport
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. avant-port)
1.
zonă
amenajată
pentru
staţionarea
temporară
a
navelor
la
intrarea
într-un
port.
avanpost
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. avant-poste)
1.
element
de
siguranţă
înaintat
al
unei
trupe
în
staţionare.
bazin
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bassin)
1.
rezervor
mare
de
apă,
alimentat
de
la
o
sursă.
2.
suprafaţă
de
apă
în
incinta
unui
port
pentru
staţionarea
navelor.
3.
regiune
de
unde
un
curs
de
apă
îşi
adună
afluenţii.
4.
regiune
cu
zăcăminte
de
minereuri.
5.
vas
din
metal,
piatră
sau
ceramică,
conic
ori
în
formă
de
calotă
sferică.
6.
element
de
arhitectură
constând
dintr-o
cavitate
prismatică
sau
cilindrică,
destinată
să
conţină
apă.
7.
parte
inferioară
a
cavităţii
abdominale,
între
oasele
iliace;
pelvis.
bufeting
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. buffeting)
1.
vibraţie
neregulată
rezultând
dintr-o
scurgere
nestaţionară
care
se
produce
la
avioane
grele
cu
viteze
joase,
la
avioane
cu
viraj
sau
în
regim
transsonic.
cantonament
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cantonnement)
1.
staţionare
vremelnică
(a
trupelor
în
marş)
într-o
localitate;
loc
unde
sunt
cantonate
trupe.
2.
loc
amenajat
pentru
antrenamentul
sportivilor.
consemna
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. consigner)
1.
a
nota
într-un
act;
a
înregistra,
a
însemna.
2.
a
depune
contra
semnătură
o
sumă
de
bani
spre
păstrare
la
o
organizaţie
de
stat
specializată.
3.
a
interzice
ieşirea
militarilor
din
cazarmă,
din
locul
de
staţionare
sau
de
pe
navă.