Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ambulant, lat. ambulans)
1. care se deplasează dintr-un loc în altul pentru a-şi desfăşura activitatea profesională.
2. (antonim) sedentar, statornic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. fermeté)
1. caracter ferm; hotărâre neclintită, statornicie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fidèle, lat. fidelis)
1. statornic în sentimente; credincios, devotat.
2. exact; care păstrează, reproduce (ceva) întocmai.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fidélité, lat. fidelitas)
1. statornicie, credință (în convingeri, în sentimente etc.); devotament.
2. exactitate (în prezentarea, în reproducerea unui text, a sunetelor etc.).
3. înaltă ~ = calitate a unor aparate electroacustice de a reda cât mai fidel semnalele sonore înregistrate.
4. (biol.) atașament al unei specii de un anumit grup sau asociație.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. flirt)
1. schimb de complimente şi amabilităţi între două persoane de sex opus; cochetărie.
2. legătură de dragoste uşoară, nestatornică; aventură.
3. persoană cu care se întreţine o astfel de legătură.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fluctuant, lat. fluctuans)
1. schimbător, nestatornic; nehotărât.