Dictionar

ambulant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ambulant, lat. ambulans)

1. care se deplasează dintr-un loc în altul pentru a-și desfășura activitatea profesională.
2. (antonim) sedentar, statornic.
 

fermitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. fermeté)

1. caracter ferm; hotărâre neclintită, statornicie.
 

fidel, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fidèle, lat. fidelis)

1. statornic în sentimente; credincios, devotat.
2. exact; care păstrează, reproduce (ceva) întocmai.
 

fidelitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fidélité, lat. fidelitas)

1. statornicie, credință (în convingeri, în sentimente etc.); devotament.
2. exactitate (în prezentarea, în reproducerea unui text, a sunetelor etc.).
3. înaltă ~ = calitate a unor aparate electroacustice de a reda cât mai fidel semnalele sonore înregistrate.
4. (biol.) atașament al unei specii de un anumit grup sau asociație.
 

flirt

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. flirt)

1. schimb de complimente și amabilități între două persoane de sex opus; cochetărie.
2. legătură de dragoste ușoară, nestatornică; aventură.
3. persoană cu care se întreține o astfel de legătură.
 

fluctuant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fluctuant, lat. fluctuans)

1. schimbător, nestatornic; nehotărât.