Dictionar

fermitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. fermeté)

1. caracter ferm; hotărâre neclintită, statornicie.
 
 

inconstanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. inconstance, lat. inconstantia)

1. lipsă de constanță; nestatornicie.
 

infidelitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. infidélité, lat. infidelitas)

1. nestatornicie, necredință; încălcare a credinței conjugale.
2. faptă care dovedește nestatornicie în dragoste.
3. inexactitate; neadevăr.
4. felonie.
 
 

perseverație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. persévération, lat. perseveratio)

1. perseverare; (spec.) statornicie în anumite acte, gesturi sau atitudini, repetate cu încăpățânare exasperantă.