Asincron, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. asynchrone)

1. care nu este sincron; asincronic.

2. maşină ~ă = maşină cu curenţi alternativi a cărei frecvenţă a forţelor electromotoare nu este în raport constant cu viteza; motor ~ = motor a cărui turaţie a rotorului diferă de a câmpului magnetic al statorului.

3. (inform.; despre un ordinator) la care fiecare operaţie este declanşată printr-un semnal provocat de terminarea operaţiei precedente.

---

Executor, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. exécuteur, lat. exsecutor)

1. executant.

2. ~ (jur.; s. m. f.) ~ testamentar = persoană însărcinată cu aducerea la îndeplinire a unui testament după moartea testatorului; ~ judecătoresc = funcţionar care îndeplineşte acte de procedură şi execută hotărâri judecătoreşti.

---