Dictionar

statuetă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. statuette, it. statuetta)

1. statuie de dimensiuni mici reprezentând un om, o zeitate, un animal et cetera; statuie mică.
 

amoretă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Amorette)

1. statuetă de copil cu aripioare.
2. statuetă reprezentând pe Amor, zeul dragostei la romani.
 

biscuit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. biscuit)

1. produs alimentar obținut prin coacerea unui aluat preparat din făină, ouă și zahăr.
2. faianță fără glazură, arsă la o temperatură înaltă; statuetă, mic grup de faianță fină ori porțelan fără glazură.
 

figurină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. figure, it. figurina)

1. statuetă mică din metal, porțelan, os; bibelou.
 

gesso

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. gesso)

1. (statuetă de) ghips.
2. (pict.) strat gros format din clei și culoare albă.
 

Óscar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. oscar)

1. premiu cinematografic, statuetă de aur, care se atribuie anual, la Hollywood, celor mai mari talente ale anului; statueta însăși.
 

stelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. stela, fr. stèle)

1. monument funerar, coloană sau obelisc, dintr-un singur bloc de piatră, care poartă de obicei o inscripție.
2. colonetă având deasupra un obiect decorativ, o statuetă etc.