Dictionar

statuie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. statue, lat. statua)

1. sculptură care reprezintă în întregime și în plin relief o ființă, figuri alegorice etc.
 

acrolit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acrolithe)

1. statuie cu extremitățile din piatră sau marmură, iar corpul din alt material.
 

acroteră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acrotère, gr. akroterion)

1. soclu la fiecare dintre extremitățile unui fronton destinat a susține statui sau alte ornamente.
 

atlant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., it. atlante)

1. statuie, bărbat într-o atitudine de efort, ca suport pentru balcoane și bovindouri; telamon.
2. locuitor al legendarei Atlantida.
 

bazament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. basamento)

1. piedestal, soclu (la o statuie, la o coloană).
2. temelie, bază.
 

bodhisattva

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bodhisattva)

1. inv. ființă care, potrivit budismului, atingând starea de perfecțiune, este scutită de a se reîncarna.
2. statuie, reprezentând o astfel de ființă.
 

caneforă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. canéphore)

1. (ant.) tânără femeie care purta pe cap un coș plin cu cele necesare sacrificiilor religioase.
2. statuie reprezentând o asemenea femeie.