Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Stauffer/büchse/)
1. (tehn.) gresor alcătuit dintr-un recipient cu capac filetat, și care, prin strângere, împinge lubrifiantul printr-un orificiu la punctul de ungere; gresor cu presiune.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (staul + -ină, cf. lat. stabulum „staul”)
1. loc pe care s-a așezat stâna cu staulele oilor; stăuliște.
Parte de vorbire: s.f. (regional)
Origine: (staul + -iște)
1. loc unde a fost odată o stână.
2. (var.) staoriște, stăuriște.
Parte de vorbire: s.n. (învechit)
Origine: (staul)
1. șederea oilor pe un loc anume (pe care îl fertilizează).
Parte de vorbire: s.f. (regional)
Origine: (staur + -ie)
1. țarc sau staul pentru vite.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. stauro-, cf. gr. stauros „cruce, gard, palisadă”)
1. „cruce, încrucișare, palisadă”.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alvéole)
1. cavitate de implantare a dinţilor în osul maxilar.
2. ~ pulmonară = fiecare dintre micile cavităţi ce se găsesc în plămâni la capătul bronhiilor.
3. căsuţă construită de albine în fagure.
4. (bot.) scobitură.
5. locaş în care stau seminţele în distribuitorul unei semănători sau al unui trior.
6. loc retras de la alinierea unei străzi, a unei alei, dintr-un spaţiu plantat.
7. scobitură creată la suprafaţa unei roci omogene.
8. ~ eoliană = mică adâncitură a solului săpată de vânt în regiunile de deşert.
9. fiecare dintre scobiturile practicate în balconetul unui frigider, pentru păstrarea ouălor.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (auto + expres)
1. restaurant anexat unei staţii service sau de benzină.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (autoservire)
1. refl. a se servi singur (într-un magazin, într-un restaurant).
Parte de vorbire: s.
Origine: (balzacian + -ism)
1. ceea ce este specific operei balzaciene, care configurează un vast şi viguros tablou al societăţii franceze sub Restauraţie, sesizând raporturile social-economice existente în cadrul capitalismului premonopolist.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. banc, germ. Bank)
1. piesă de mobilier, cu sau fără rezemătoare, pe care pot şedea deodată mai multe persoane.
2. scaun cu pupitru pe care stau elevii în clasă.
3. a sta în ~a sa = a fi neutru, a sta oasiv, indiferent.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. bar)
1. local public în care consumatorii sunt serviţi stând în picioare sau pe scaune înalte, în faţa unei tejghele.
2. tejghea (specială) într-un restaurant etc., la care se servesc şi se prepară băuturile.
3. mobilă, separată sau montată într-un interior, într-o casă, în care se aşază băuturi, pahare, tutun şi prăjituri.
4. cabaret.