Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. stationnaire, lat. stationarius)
1. adj. care stagnează, care nu variază câtva timp; constant.
2. care rămâne în aceeași stare, care nu evoluează.
3. (despre un mediu fluid, un câmp de forțe) care are în fiecare punct o viteză, o intensitate independentă de timp.
4. s. n. dispensar pentru îngrijirea bolnavilor.
5. mică navă staționată într-un post care supraveghează respectarea regulilor de navigație, de pescuit etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. avant-port)
1. zonă amenajată pentru staţionarea temporară a navelor la intrarea într-un port.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. avant-poste)
1. element de siguranţă înaintat al unei trupe în staţionare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bassin)
1. rezervor mare de apă, alimentat de la o sursă.
2. suprafaţă de apă în incinta unui port pentru staţionarea navelor.
3. regiune de unde un curs de apă îşi adună afluenţii.
4. regiune cu zăcăminte de minereuri.
5. vas din metal, piatră sau ceramică, conic ori în formă de calotă sferică.
6. element de arhitectură constând dintr-o cavitate prismatică sau cilindrică, destinată să conţină apă.
7. parte inferioară a cavităţii abdominale, între oasele iliace; pelvis.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. buffeting)
1. vibraţie neregulată rezultând dintr-o scurgere nestaţionară care se produce la avioane grele cu viteze joase, la avioane cu viraj sau în regim transsonic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cantonnement)
1. staţionare vremelnică (a trupelor în marş) într-o localitate; loc unde sunt cantonate trupe.
2. loc amenajat pentru antrenamentul sportivilor.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. consigner)
1. a nota într-un act; a înregistra, a însemna.
2. a depune contra semnătură o sumă de bani spre păstrare la o organizaţie de stat specializată.
3. a interzice ieşirea militarilor din cazarmă, din locul de staţionare sau de pe navă.