Rezultate principale (Staţiune):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. station, lat. statio)
1. localitate care prezintă elemente de atracție turistică sau condiții climatice prielnice sănătății, ape minerale etc.
2. ansamblu de clădiri, instalații, laboratoare la efectuarea unor observații, la îndeplinirea unei operații tehnice sau a activității unei unități de muncă de pe un anumit teritoriu.
3. centru special pentru cercetări experimentale.
4. așezare omenească din epocile primitive.
5. poziție caracteristică a corpului (la om și la animale).
6. totalitatea factorilor fizico-geografici care constituie mediul de dezvoltare a unui organism vegetal sau a unei biocenoze.
Rezultate secundare (Staţiune):
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT habitatio; habitat; locus natalis; statio
2. FR habitation; habitat; station
3. EN habitat; station; natural environment; place of growth
4. DE Habitat; Lebensraum; Wohnort; Fundort; Standort
5. RU собитaние; местообитaние; местопроизрaстaние; стaция
6. HU élettér; élőhely, biotóp; élőlény természetes előfordulási helye
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
4. DE Ort; Stelle; Platz; Punkt
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
6. HU helyiség, állomás, lelőhely
Parte de vorbire: s.
Origine: (micro1- + staţiune)
1. ~ balneară = staţiune balneară de capacitate redusă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. radiostation)
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. attestation, it. attestazione)
1. acțiunea de a atesta ceva verbal sau în scris; atestare.
2. documentul în sine care atestă ceva; certificat, adeverință.
4. (antonime) contestație, contestare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. balnéaire, lat. balnearius)
1. care ține de băile curative, care se referă la băile curative.
3. (despre așezări) situat pe malul mării sau lângă izvoare termale.
4. stațiune ~ă = localitate unde se face o cură pentru vindecarea anumitor boli.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. buvette)
1. loc unde se beau ape minerale într-o staţiune balneară.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. central, lat. centralis)
1. adj. care se află în centru; provenit de la centru.
2. (fig.) care ocupă o poziţie principală.
4. s. f. organizaţie, instituţie de coordonare a unei activităţi dintr-un anumit domeniu.
5. ansamblu de instalaţii tehnice unde se produce centralizat energie, se efectuează o anumită operaţie tehnologică etc.
6. staţiune prin care se pun în legătură posturile de reţele de telecomunicaţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. colonie, lat. colonia)
1. (ant.) cetate-oraş întemeiată de o altă cetate sau de un alt stat pe teritoriul unei ţări străine, cu scopuri comerciale.
2. teritoriu, ţară lipsită de independenţă politică şi economică, sub dominaţia unui stat imperialist (metropolă); posesiune (2).
3. grup de persoane de aceeaşi cetăţenie sau naţionalitate stabilit într-o ţară străină.
4. grup de copii trimişi la odihnă într-o staţiune balneoclimaterică.
5. grup de animale superioare sau de plante unicelulare din aceeaşi specie care duc viaţă în comun.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. curante)
1. adj. medic ~ = medic care îngrijeşte în mod obişnuit un bolnav.
2. s. m. f. cel care urmează un tratament medical într-o staţiune de cură.