arbora

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. arborer, it. arborare)

1. a ridica sus, a înălța drept, a purta (un steag, un pavilion etc.).
2. a instala catargele la bordul unei nave.
3. (fig.) a afișa ostentativ o ținută, o atitudine.

bandieră

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. bandiera)

1. bucată de stofă atașată pe un suport purtând culorile, emblemele unui grup sau ale unei comunități: națiune, teritoriu, oraș, organizație, companie comercială sau regiment.
2. steag al unei țări înălțat pe navele sale și pe clădirile unde se află rezidenții ei în străinătate; (prin specializare) pavilion al unei corăbii.
3. steguleț întrebuințat pe vapoare pentru semnalizări.
4. (înv.) steag al unei armate, al unei unități militare; drapel, stindard.

banieră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bannière)

1. (în evul mediu) steag sub care se adunau vasele unui senior, pentru a merge la război.
2. unitate militară feudală.
3. stindard trapezoidal, pe corăbii.

bernă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. berne)

1. în ~ = (despre steaguri) coborât pe jumătate, în semn de doliu.

drapel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. drappello)

1. steag al unei unități militare; steag, flamură.
2. a fi sub ~ = a servi în armată.
3. (cinem.) suprafață opacă dintr-o bucată de pânză neagră întinsă pe o ramă metalică, care se poate monta pe un stativ, permițând reținerea luminii pe anumite obiecte sau mascarea anumitor zone din cadrul unui film.
4. (av.) punere în ~ = fixare a palelor unei elice cu pas variabil într-o poziție care oferă o mai mică rezistență în înaintare în caz de oprire a motorului.

gonfalon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. gonfalone)

1. steag de război în evul mediu, cu partea liberă despicată (care reproducea stema posesorului).
2. însemn al vechilor comune italiene sau al unor magistraturi din Italia (medievală).