astrofotometrie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. astrophotométrie)

1. (astronomie) știință a măsurării intensității luminoase a stelelor; fotometrie astronomică.

astronom, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. astronome, lat. astronomus)

1. specialist în astronomie.
2. om de știință care se ocupă de astronomie și, mai ales, fizician specializat în calcule și lucrări legate de mișcările stelelor și structura lor.

astroscopie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Astroskopie)

1. examinare a bolții cerești; observarea stelelor.

bolometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bolomètre)

1. aparat foarte sensibil pentru determinarea intensității radiațiilor electromagnetice.
2. instrument pentru măsurarea fluxurilor de radiații termice.
3. aparat cu care se măsoară strălucirea aparentă a stelelor.

ecuatorial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. équatorial)

1. adj. de (la) ecuator, specific ecuatorului.
2. zonă ~ă = zonă de circa 10 grade care se întinde de o parte și de alta a ecuatorului; climă ~ă = climat din zona ecuatorială, temperatură constant ridicată și pluviozitate abundentă; coordonate ~e = sistem de coordonate prin care se determină poziția aștrilor în raport cu ecuatorul ceresc.
3. care împarte în două jumătăți.
4. (biol.) placă ~ă = plan median al unei celule unde cromozomii fisurați se grupează în cursul mitozei.
5. s. n. lunetă astronomică pentru observarea mișcării stelelor și determinarea coordonatelor lor ecuatoriale.

luminozitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. luminosité)

1. însușire a unui corp, a unui loc etc. de a fi luminos.
2. proprietate a unui sistem optic de a transmite lumina pe care o primește.
3. strălucire a stelelor, energia radiantă emisă de acestea în unitatea de timp.
4. (fig.) seninătate, optimism.