Dictionar

anortit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Anorthit)

1. feldspat plagioclaz de calciu cenușiu, sticlos, în rocile eruptive bazice și în unele șisturi cristaline.
 

antracit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthracite)

1. cărbune natural superior, negru-sticlos, cu un procent mare de carbon.
 

diaspor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: ( fr. diaspore)

1. s. m. fragment vegetal, sexuat sau asexuat, care se desprinde de planta mamă, putând genera o nouă plantă.
2. s. n. oxid natural hidratat de aluminiu, foarte mărunt, sticlos, alb-cenușiu sau brun, în zăcămintele de bauxită și în rocile metamorfice.
 

dioptaz

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dioptase)

1. silicat hidratat de cupru, verde, transparent, sticlos.
 

flogopit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phlogopit)

1. varietate de mică asemănătoare cu biotitul, galben-brună, cu luciu sticlos, izolant termic și electric.
 

hialoid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hyaloïde)

1. care are transparența sticlei; sticlos, vitros.
2. umoare ~ă = corp vitros; membrană ~ă = membrană care conține umoare hialoidă.