Dictionar

abrupt, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. abrupt, lat. abruptus)

1. I. (despre un teren) foarte înclinat; accidentat, prăpăstios.
2. (despre stil) alcătuit din elemente contrastante; inegal.
3. (bot.; despre un organ) terminat brusc.
4. II. formă de relief abruptă.
5. porțiune de teren cu pantă foarte înclinată.
 

amfiguric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amphigourique)

1. (despre scriere, vorbire, stil) obscur, confuz, neinteligibil.
 

ampolos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. ampolloso)

1. (despre stil) emfatic, bombastic.
 

ampolozitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. ampollosità)

1. redundanță și sofisticare în vorbire și scris; emfază (în stil); retorism.
2. (antonim) sobrietate.
 

anacreontic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anacréontique)

1. (despre stil) lejer, grațios prin forme strălucite, dar superficiale.
2. vers ~ = tip de vers (iambic, dimetru) caracteristic odelor atribuite lui Anacreon.
 

anticalofil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (anti- + calofil)

1. (despre stil) care denotă anticalofilie.