stil

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. style, lat. stilus)

1. totalitatea particularităților caracteristice unei structuri, civilizații, epoci, activități etc.
2. concepție și mod de exprimare specifice unei arte sau unui artist, unui curent, unei epoci, unei școli artistice naționale etc.
3. totalitatea particularităților lingvistice, componistice etc. de exprimare a unui conținut concret proprii unui scriitor, unui compozitor, unei opere, unui gen etc.
4. ~ funcțional = varietate a limbii literare, într-un anumit domeniu de activitate.
5. manieră, mod personal în care un scriitor, un compozitor utilizează mijloacele de expresie.
6. mod, fel de a fi, de a se comporta, de a acționa.
7. în ~ mare = care este realizat cu mijloace deosebit de mari.
8. ~ calendaristic = denumire pentru cele două sisteme de calendar; iulian și gregorian.
9. instrument de metal sau de os ascuțit la vârf, cu care se scria în antichitate pe tăblițe cerate.
10. (bot.) parte a pistilului aflată deasupra ovarului, care poartă stigmatul.

-STIL

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. stylos „coloană, stâlp”)

1. „stâlp, coloană, stil vegetal”.

amfiprostil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphiprostyle)

1. templu antic cu portice pe ambele laturi frontale.

androstil

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. androstylum)

1. (bot.) organ columnar rezultat din reunirea staminelor și a stilului (asclepiadacee, orhidacee).

areostil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aréostyle)

1. intercolonament în care intervalul dintre două coloane consecutive este de 3 la 4 diametre.

diastil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diastyle)

1. (arhit.) intercolonament de dimensiunea a trei coloane; edificiu cu astfel de intercolonament.

dodecastil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dodécastyle)

1. edificiu cu douăsprezece coloane la fațadă.

abrupt, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. abrupt, lat. abruptus)

1. I. (despre un teren) foarte înclinat; accidentat, prăpăstios.
2. (despre stil) alcătuit din elemente contrastante; inegal.
3. (bot.; despre un organ) terminat brusc.
4. II. formă de relief abruptă.
5. porțiune de teren cu pantă foarte înclinată.

abstractism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (abstract + -ism)

1. caracter abstract.
2. stil de artă picturală sau sculpturală în care obiectele naturale nu sunt reprezentate realist.

acantă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acanthe, lat. acanthus, gr. akantha)

1. plantă erbacee decorativă, cu frunze mari, penate, grupate în formă de spic.
2. motiv decorativ, care stilizează frunza acestei plante.
3. apofiza spinoasă a vertebrelor.

actinopterigieni

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actinoptérygiens)

1. pl. subclasă de pești fosili, osoși, majoritatea peștilor actuali.

acvariofilie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aquariophilie)

1. creștere a peștilor exotici de ornament în acvariu.

agresivitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agressivité, lat. aggressivitas)

1. însușirea de a fi agresiv.
2. (psih.) comportament ostil, destructiv al unui individ.
3. însușire a unor agenți patogeni de a ataca plantele.
4. ostilitate a animalelor.
5. proprietate a apelor naturale de a ataca, prin acțiune chimică, construcțiile, de a produce degradarea solului.