Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. clambake)
1. întrunire de muzicieni de jaz, care cântă împreună fără a fi repetat în prealabil.
2. (peior.) întrunire improvizată a cărei calitate lasă de dorit, datorită lipsei de omogenitate şi de afinitate stilistică a muzicienilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. invective, lat. invectivae)
1. vorbă de ocară; injurie, insultă.
2. expresie violentă în unele scrieri literare, cu funcţie stilistică sau în scop polemic ori satiric.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. prosaïque, lat. prosaicus)
1. specific prozei; prozastic (2).
2. (fig.) lipsit de calităţi artistice, de valoare stilistică; comun, vulgar.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. reduplicare)
2. a repeta într-un cuvânt o silabă, o literă pentru a da cuvântului altă valoare morfologică sau stilistică ori pentru a forma un cuvânt nou.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. stylisme)
1. atenția extremă care se acordă stilului; preocupare stilistică.
3. cercetare și determinare a caracteristicilor unui material și a formei unui obiect industrial, corespunzător tendințelor și gusturilor unei anumite clientele.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. stylisticien)
2. specialist în studiul științific al stilului.