Dictionar

Rezultate principale (Stima):

Stima

Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. stimare, după fr. estimer)

1. a avea stimă, consideraţie; a cinsti, a respecta.


Stimă

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. stima, după fr. estime)

1. preţuire deosebită a meritelor, a însuşirilor cuiva sau a ceva; consideraţie.


ştimă

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Stimme)

1. (muz.) extras, dintr-o partitură generală, a notelor scrise pentru partida fiecărui interpret.


Rezultate secundare (Stima):

Estima

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. estimer, lat. aestimare)

1. a evalua cu aproximaţie, a aprecia mărimea, valoarea etc., pe baza unor date incomplete.


Estimă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. estime)

1. determinare aproximativă a poziţiei unei nave, ţinând seama de drumul şi distanţa parcursă.


Stimabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. stimabile)

1. (om) demn de stimă.


Subestima

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. sous-estimer)

1. a (se) subaprecia, a (se) subevalua.


Supraestima

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. surestimer)

1. a (se) supraaprecia.


Abject, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abject, lat. abiectus)

1. care comite fapte reprobabile; ticălos.

2. care inspiră dezgust, repulsie, prin josnicia, degradarea sa morală; demn de cel mai mare dispreț; abominabil.

3. (antonime) respectabil, stimabil.


Acetometru

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. acétomètre)

1. instrument pentru estimarea cantității de acid acetic din oțet; acetimetru.


Aprecia

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. apprécier, lat. appretiare)

1. a stabili valoarea, a evalua, a estima.

2. a preţui, a stima (pe cineva).

3. a socoti, a considera (că).


Apreciativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. appréciatif)

1. care conține sau exprimă o apreciere; care marchează o apreciere; estimativ.


Apreciator, -oare

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. appréciateur)

1. I. care apreciază.

2. capabil aprecieze ceva la adevărata sa valoare.

3. II. cel care apreciază.

4. (înv.) cel care face estimări, determină valoarea de piață a unui obiect.

5. (var.) (înv.) aprețiator.


Apreciere

Parte de vorbire: s.
Origine: (aprecia)

1. acţiunea de a aprecia; preţuire, stimă; considerare, judecată, analiză.