Dictionar

stimul

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. stimulus)

1. s. n. stimulent, imbold.
2. s. m. factor care dă naștere unei reacții, unei conduite specifice a organismului; excitant.
 

stimula

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. stimuler, lat. stimulare)

1. a îndemna, a încuraja; a impulsiona.
2. a excita, a activa un organ, o funcție etc.
 

stimulant, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. stimulant)

1. I. care stimulează, care se folosește pentru stimulare; stimulativ.
2. care este propriu pentru a excita functiile organice.
3. II. substanță care crește activitatea sistemului nervos simpatic facilitând sau îmbunătățind anumite funcții ale corpului.
 

stimulativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. stimulatif, engl. stimulative)

1. care stimulează, este capabil de a stimula; stimulant.
2. care excită sau intensifică activitatea unor organe anatomice, a unor funcții organice etc.
 

stimulator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. stimulateur, lat. stimulator)

1. (substanță, agent, aparat) care stimulează.
2. (substanță organică) care accelerează creșterea plantelor.
 

stimulent

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. stimulant)

1. ceea ce stimulează; impuls, imbold, îndemn.
2. medicament, substanță care excită activitatea unui organ sau sistem de organe.
 

stimulină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. stimuline)

1. hormon al hipofizei, stimulant al activității glandelor endocrine.
 

acantestezie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acanthesthésie)

1. tulburare a sensibilității tactile constând în senzația de furnicare, de înțepături.
2. senzație de înțepături, fără să existe vreun stimul funcțional.
 

activator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. activateur)

1. adj., s. m. (substanță) care, adăugată unui catalizator, unui material, le intensifică activitatea; activant.
2. s. m. microelement din structura materiei vii, cu rol de activare a fermenților.
3. substanță care activează fermenții inactivi sau stimulează dezvoltarea unor organe sau țesuturi embrionare.
 

adaptometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adaptomètre)

1. aparat în adaptometrie.
2. instrument pentru măsurarea adaptării stimulilor.
 

adrenocorticotropină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. adrenocorticotropin)

1. hormon al lobului anterior al hipofizei, care stimulează secreția substanței corticale a capsulei suprarenale; corticostimulină.
 

afrodiziac, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. aphrodisiaque, gr. aphrodisiakos)

1. I. care stimulează apetitul sexual.
2. II. substanță care restabilește tonusul sexual; substanță sau produs chimic care determină apariția, accelerarea sau creșterea apetitului sexual.
3. (var.) afrodisiac.
4. (antonim) anafrodiziac.
 

aleatorism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aléatorisme)

1. caracter aleatoriu; hazard.
2. procedeu de creație care urmărește, prin caracterul întâmplător, stimularea interesului și a imaginației spectatorului.
3. (muz.) curent în cadrul căruia aceeași compoziție se poate prezenta sub aspecte variate, datorate libertății improvizatorice a interpretului.