Dictionar

Rezultate principale (Stimul):

Stimul

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. stimulus)

1. s. n. stimulent, imbold.

2. s. m. factor care naştere unei reacţii, unei conduite specifice a organismului; excitant.


Rezultate secundare (Stimul):

Stimula

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. stimuler, lat. stimulare)

1. a îndemna, a încuraja; a impulsiona.

2. a excita, a activa un organ, o funcţie etc.


Stimulant, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. stimulant)

1. I. care stimulează, care se folosește pentru stimulare; stimulativ.

2. care este propriu pentru a excita functiile organice.

3. II. substanță care crește activitatea sistemului nervos simpatic facilitând sau îmbunătățind anumite funcții ale corpului.


Stimulativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. stimulatif, engl. stimulative)

1. care stimulează, este capabil de a stimula; stimulant.

2. care excită sau intensifică activitatea unor organe anatomice, a unor funcții organice etc.


Stimulator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. stimulateur, lat. stimulator)

1. (substanţă, agent, aparat) care stimulează.

2. (substanţă organică) care accelerează creşterea plantelor.


Stimulent

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. stimulant)

1. ceea ce stimulează; impuls, imbold, îndemn.

2. medicament, substanţă care excită activitatea unui organ sau sistem de organe.


Stimulină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. stimuline)

1. hormon al hipofizei, stimulant al activităţii glandelor endocrine.


Acantestezie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acanthesthésie)

1. tulburare a sensibilităţii tactile constând în senzaţia de furnicare, de înţepături.

2. senzație de înțepături, fără existe vreun stimul funcțional.


Activator, -oare

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. activateur)

1. adj., s. m. (substanţă) care, adăugată unui catalizator, unui material, le intensifică activitatea; activant.

2. s. m. microelement din structura materiei vii, cu rol de activare a fermenţilor.

3. substanţă care activează fermenţii inactivi sau stimulează dezvoltarea unor organe sau ţesuturi embrionare.


Adaptometru

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adaptomètre)

1. aparat în adaptometrie.

2. instrument pentru măsurarea adaptării stimulilor.


Adrenocorticotropină

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. adrenocorticotropin)

1. hormon al lobului anterior al hipofizei, care stimulează secreţia substanţei corticale a capsulei suprarenale; corticostimulină.


Afrodiziac, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. aphrodisiaque, gr. aphrodisiakos)

1. I. care stimulează apetitul sexual.

2. II. substanță care restabilește tonusul sexual; substanţă sau produs chimic care determină apariția, accelerarea sau creșterea apetitului sexual.

3. (var.) afrodisiac.

4. (antonim) anafrodiziac.


Aleatorism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aléatorisme)

1. caracter aleatoriu; hazard.

2. procedeu de creaţie care urmăreşte, prin caracterul întâmplător, stimularea interesului şi a imaginaţiei spectatorului.

3. (muz.) curent în cadrul căruia aceeaşi compoziţie se poate prezenta sub aspecte variate, datorate libertăţii improvizatorice a interpretului.