Rezultate principale (Stimul):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. stimulus)
1. s. n. stimulent, imbold.
2. s. m. factor care dă naştere unei reacţii, unei conduite specifice a organismului; excitant.
Rezultate secundare (Stimul):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. stimuler, lat. stimulare)
1. a îndemna, a încuraja; a impulsiona.
2. a excita, a activa un organ, o funcţie etc.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. stimulant)
1. I. care stimulează, care se folosește pentru stimulare; stimulativ.
2. care este propriu pentru a excita functiile organice.
3. II. substanță care crește activitatea sistemului nervos simpatic facilitând sau îmbunătățind anumite funcții ale corpului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. stimulatif, engl. stimulative)
1. care stimulează, este capabil de a stimula; stimulant.
2. care excită sau intensifică activitatea unor organe anatomice, a unor funcții organice etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. stimulateur, lat. stimulator)
1. (substanţă, agent, aparat) care stimulează.
2. (substanţă organică) care accelerează creşterea plantelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. stimulant)
1. ceea ce stimulează; impuls, imbold, îndemn.
2. medicament, substanţă care excită activitatea unui organ sau sistem de organe.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. stimuline)
1. hormon al hipofizei, stimulant al activităţii glandelor endocrine.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acanthesthésie)
1. tulburare a sensibilităţii tactile constând în senzaţia de furnicare, de înţepături.
2. senzație de înțepături, fără să existe vreun stimul funcțional.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. activateur)
1. adj., s. m. (substanţă) care, adăugată unui catalizator, unui material, le intensifică activitatea; activant.
2. s. m. microelement din structura materiei vii, cu rol de activare a fermenţilor.
3. substanţă care activează fermenţii inactivi sau stimulează dezvoltarea unor organe sau ţesuturi embrionare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adaptomètre)
2. instrument pentru măsurarea adaptării stimulilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. adrenocorticotropin)
1. hormon al lobului anterior al hipofizei, care stimulează secreţia substanţei corticale a capsulei suprarenale; corticostimulină.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. aphrodisiaque, gr. aphrodisiakos)
1. I. care stimulează apetitul sexual.
2. II. substanță care restabilește tonusul sexual; substanţă sau produs chimic care determină apariția, accelerarea sau creșterea apetitului sexual.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aléatorisme)
1. caracter aleatoriu; hazard.
2. procedeu de creaţie care urmăreşte, prin caracterul întâmplător, stimularea interesului şi a imaginaţiei spectatorului.
3. (muz.) curent în cadrul căruia aceeaşi compoziţie se poate prezenta sub aspecte variate, datorate libertăţii improvizatorice a interpretului.