Dictionar

stimula

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. stimuler, lat. stimulare)

1. a îndemna, a încuraja; a impulsiona.
2. a excita, a activa un organ, o funcție etc.
 

biostimula

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. biostimuler)

1. a stimula creșterea și rezistența organismului cu ajutorul biostimulatorilor.
 

stimulant, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. stimulant)

1. I. care stimulează, care se folosește pentru stimulare; stimulativ.
2. care este propriu pentru a excita functiile organice.
3. II. substanță care crește activitatea sistemului nervos simpatic facilitând sau îmbunătățind anumite funcții ale corpului.
 

stimulativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. stimulatif, engl. stimulative)

1. care stimulează, este capabil de a stimula; stimulant.
2. care excită sau intensifică activitatea unor organe anatomice, a unor funcții organice etc.
 

stimulator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. stimulateur, lat. stimulator)

1. (substanță, agent, aparat) care stimulează.
2. (substanță organică) care accelerează creșterea plantelor.
 

aleatorism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aléatorisme)

1. caracter aleatoriu; hazard.
2. procedeu de creație care urmărește, prin caracterul întâmplător, stimularea interesului și a imaginației spectatorului.
3. (muz.) curent în cadrul căruia aceeași compoziție se poate prezenta sub aspecte variate, datorate libertății improvizatorice a interpretului.
 

amfetamină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. amphétamine)

1. substanță sintetică, creată pentru prima dată de chimistul român Lazăr Edeleanu în 1887, cu o puternică acțiune stimulatoare asupra sistemului nervos central; (marcă comercială) benzedrină.
 

antrena

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. entraîner)

1. tr., refl. a(-și) conserva și dezvolta însușirile fizice prin exerciții metodice.
2. tr. a atrage, a stimula (într-o discuție, acțiune etc.).
3. a trage după sine, a pune în mișcare.
4. refl. a se înflăcăra.
 

artterapie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (artă- + -terapie2)

1. terapie prin artă, bazată pe stimularea creativității artistice a bolnavilor psihici.
 

autosatisfacție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. autosatisfaction)

1. opinie avantajoasă despre sine; mulțumire de sine, de propriile sale realizări.
2. practica unei persoane de a se stimula sexual; autosatisfacere, masturbare.
 

AUXANO-, AUXO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. auxano-, auxo-, cf. gr. auxano, -ein „a crește, a spori”)

1. „creștere, dezvoltare, stimulare”.