Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. neurostimulant)
1. (medicament) stimulant al sistemului nervos central.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. stimulant)
1. I. care stimulează, care se folosește pentru stimulare; stimulativ.
2. care este propriu pentru a excita functiile organice.
3. II. substanță care crește activitatea sistemului nervos simpatic facilitând sau îmbunătățind anumite funcții ale corpului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cholinergique)
1. (stimulant) transmis prin intermediul colinei2 sau acetilcolinei.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. décapant)
1. s. n. amestec de substanţe sau soluţie pentru dizolvarea oxizilor ori a impurităţilor pe suprafeţe metalice.
2. adj. caustic şi stimulant.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. habituation)
1. (în antrenamentul animal) reducere progresivă şi uneori dispariţia temporară a unei reacţii reflexe, în caz de repetare a aceleiaşi situaţii stimulante.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. lobéline)
1. alcaloid extras din lobelie, cu acţiune stimulantă asupra centrului respirator.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. néostigmine)
1. alcaloid sintetic pe bază de amoniu, stimulant al peristaltismului intestinal.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. prostigmine)
1. alcaloid de sinteză cu acţiune stimulantă asupra sistemului nervos.