Dictionar

neurostimulant

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. neurostimulant)

1. (medicament) stimulant al sistemului nervos central.
 

stimulant, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. stimulant)

1. I. care stimulează, care se folosește pentru stimulare; stimulativ.
2. care este propriu pentru a excita functiile organice.
3. II. substanță care crește activitatea sistemului nervos simpatic facilitând sau îmbunătățind anumite funcții ale corpului.
 

colinergic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cholinergique)

1. (stimulant) transmis prin intermediul colinei2 sau acetilcolinei.
 

decapant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. décapant)

1. s. n. amestec de substanțe sau soluție pentru dizolvarea oxizilor ori a impurităților pe suprafețe metalice.
2. adj. caustic și stimulant.
 

habituație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. habituation)

1. (în antrenamentul animal) reducere progresivă și uneori dispariția temporară a unei reacții reflexe, în caz de repetare a aceleiași situații stimulante.
 

lobelină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lobéline)

1. alcaloid extras din lobelie, cu acțiune stimulantă asupra centrului respirator.
 

neostigmină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. néostigmine)

1. alcaloid sintetic pe bază de amoniu, stimulant al peristaltismului intestinal.
 

prostigmină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. prostigmine)

1. alcaloid de sinteză cu acțiune stimulantă asupra sistemului nervos.